După o zi de muncă, ce-ți mai trebuie? Cal de curse, excursie pe Everest sau o cină cu mam’mare? Nu! o vizită, acasă la tine, a șefului tău! Ce-i drept, e drept, n-are toată lumea un șef ca tine, mai ales că e și managerul firmei unde lucrezi! La el ori lucrezi, ori pleci acasă! Dar și dacă faci treabă bună...!
Mihai e stabilit, cu toată familia, în Belgia! Inginer frigotehnist, mâncător de zdrele și ulcele în România, s-a săturat să lucreze într-un service, de lucru era, dar cu plata, mai va! I s-a făcut silă să tot aștepte vremuri mai bune, s-a împrumutat de bani și-a tulit-o în Germania, unde era fratele său! A stat acolo 4 ani, când o păsărică, pe numele ei - Alin, văr primar cu nevastă-sa, i-a ciripit că sunt ceva job-uri mai bine plătite prin țara vecină.
Zâna cea bună a Românilor de pretutindeni (mai puțin de pe plaiurile mioritice!) i-a surâs cu toată dantura pusă de curând, anul următor și-a chemat trupa și au început o conviețuire normal-normală, departe de lumea dezlănțuită din sudul Carpaților .
Și cum e scris ca să găsești și-n scorbură un cui, na idee! vine șeful la tine prin auto-invitație, nici n-a așteptat o confirmare!
Mihai, panicat să nu se facă de cacao cu fistic, el și tot neamul lui de introvertiți, s-a pus pe treabă, treaba s-a pus pe urlat, iar nevastă-sa a început să privească cruciș, nu știa ce ornitorincul măsii să gătească, să nu fugă ăla cu sarmaua-n gât și să nu mai revină. Au optat pentru un frigider plin cu bere și sandwich-uri cu caș de oaie și cârnați subțiri, tocmai ce primiseră pachet de la părinți.
Nu s-au liniștit bine și iată că apare șeful-zmeul-zmeilor, care dezbracă haina de pe el, rămânând într-o banală cămașă uni, haina dezbrăcată o pe lasă pe brațul canapelei, și, în timp ce vorbește cu cei prezenți, se duce la frigider, trage ușa și se servește cu bere, mai ceva decât la el acasă! ”Bine că am spălat frigiderul!” înghite în sec Mica, soața lui Mihai.
Orele au trecut cu repeziciune, omul era tare de gașcă, parcă se cunoșteau de-o viață! Până și bancuri spunea, atmosfera era minunată. Numai că s-a terminat berea!
Mihai înregistră fenomenul golirii frigiderului, dar și arderea becului din aparatul electrocasnic. Își cere scuze că dispare câteva minute și coborâ la supermarketul de la doi pași de apartamentul unde locuia, de unde înhăță două box-uri cu bere și un bec de frigider.
Reintoarcerea sa nu fu primită cu urale, nici nu se aștepta la asta, fiind marcată ca ceva obișnuit. Șeful se servi cu noul produs rece, fără să se întrerupă din povestit, tocmai explica drumul de peste 400 km, în Olanda, numai că să achiziționeze un clopoțel, nevastă-sa avea colecție de clopoței și a vrut să-i facă o surpriză de ziua ei, aducându-i o nouă piesă!
Profitând că atenția era toată înșirată pe povestitor, Mihai se gândi că n-ar fi rău să mai scape de-o problemă și se apucă să deșurubeze becul ars. Povestitorul se opri în mijlocul propoziției, se uită la el și făcu semn cu mâna - care-i treaba acolo?
-Schimb becul! explică Mihai, căruia lucrurile i se păreau normale, doar n-o să lase frigiderul pe întuneric, dacă se sperie noaptea?
-Și de ce n-ai chemat electricianul nostru? veni, ca un bumerang, întrebarea șefului, făcându-l șah-mat pe găzdoi.
După un moment de ridicat cu cricul maxilarul căzut eroic pe altarul glumelor proaste, Mihai își reveni, de ce să cheme electricianul, el nu poate să pună un bec la frigider, mai ales că e frigotehnist? Atunci primi o lecție pe care noi, românii, buni la toate și la nimic cum trebuie, până la capăt, n-o putem înțelege, decât dacă este în folosul nostru:
-N-ai înțeles, treaba electricianului e să repare ce-i pe curent! A ta, să faci frigiderul să funcționeze! Fiecare cu treaba lui! Vine el la tine când ai nevoie, te cheamă la el când are nevoie de tine! Nu uita - TOATĂ LUMEA TREBUIE SĂ TRĂIASCĂ! NU DOAR TU!
.............................................................................................
La ceva mulți kilometri de scena de mai sus, într-o țară numită România,vărul lui Mihai, angajat la un atelier mecanic, are nevoie de un meșter să-i repare centrala termică.
Nici nu-i trecea prin minte că vreun coleg de muncă va veni la ziua lui, salariile întârziau, iar omuleții erau drăcoși, nu aveau cu ce să-și plătească ratele la creditul cu buletinul. De venit la sărbătoare, nu se punea problema, pentru șeful lui direct, ce plecase în vacanță la greci. Iar Șeful cel mare, abia mai scotea capul din cușca ce-i ținea loc de birou, și atunci ca să arunce cu vreo cheie tubulară după unul care se făcea că-i prezent. Cine să-l viziteze acasă, Papa sau Sfântul Petru?
Oricum, o fi fost ea ziua lui, dar nu știa ziua aia că n-are apă caldă, să se spele de jegul depus cu mândrie pe trupul său bine garnisit cu ulei de motor, pentru frăgezire? La service nu era nici apă rece, lucrau cei de la APACARENUCURGEDECÂTPEFACTURĂ la o defecțiune , ce dura de-o lună și n-o găseau, era bine ascunsă, treabă serioasă, românească!
Rupt în gură de nervi, începu să dea telefoane în toate direcțiile, inclusiv la dușmani, în căutarea unui pricopsit de meșter în ale termicelor. Nu găsi niciun unul, barem în ale termitelor, toți erau ocupați de o lene incurabilă, dictatorială. I-au promis o rezervare pentru anul viitor, în decembrie, până atunci - au treabă. A sunat și vreo doi amici, îi erau datori, ăia s-au scuzat că nu se aude bine-n telefon și au închis. Nevastă-sa i-a promis că, dacă nu rezolvă problema, se culcă cu primul deținător de apă caldă, și-o ia cu ea și pe fiică-sa! Disperat, omulețul a făcut rost de o schemă a centralei, dacă tot repară mașini, poate repara și-o târâtură de sobă pe gaze!
Numai că n-a fost atent, schema schemelor era pentru alt model și-a rezultat un purcoi de piese, mai puțin centrala. Disperat, l-a sunat pe vărâ-său din Belgia, tehno-frigo-tehnicul, care i-a propus să-i trimită un specialist de-acolo. Sau poate vine chiar șeful lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu