MUCHOOIUS MAN!

    Un grup de prieteni stăteau la o terasă și jucau cărți. Printre picături, de dragul conversației, mai aruncau câte o “pastiluță”, după care, dă-i comentarii. Așa s-a ajuns și la subiectul   “ Ce bine ar fi!”:

- Măi fraților, ce bine ar fi să se legalizeze și la noi purtatul armelor pe stradă, fără restricții!  Cum era în Vestul Sălbatic, pistol în brâu! Pușcă pe umeri, cuțit în cizmă! Sare unul la tine, scoți pistolul și tragi! E legitimă apărare, nu-ți fac nimic!  Cine e iute de mână, ăla face legea!

- Am scăpa de a mai merge pe străzi, cu frica, nu cât morcovul, cât bostanul!

-  Atunci să vedem cine se mai dă la bătrâni și copii!

- Auzi, dacă tot ți-a venit ideea asta, ia spune, pe cine ai împușca prima oară?

- Pe soacră-mea , să moară mama! Că n-am liniște în casă!

După o clipă de liniște, unul întreabă retoric:

- DAR DACĂ EA AR FI MAI IUTE DE MÂNĂ?!?

Uite de aia nu e bine să te crezi rechin, întotdeauna există un rechin mai mare! Poftim exemplu:

(Partea  I)-Fato, l-am găsit, în sfârșit! o anunță Nuțica pe Oana, dându-și ochii peste cap.

- Ce noroc pe noi, fetele, amândouă să ne găsim perechea în același timp! exclamă  Oana, ducându-și mâna la gură, asta însemna că era emoționată. - Zi cum s-a întâmplat!

- Păi, ieșeam dintr-un magazin, în fața ușii era o mașină fățoasă și, la volan, un brunet cu ochi albaștri!

- Ce cool! La fel și la mine! tot brunet cu ochi albaștri!

- Ne mai întâlnisem și în altă parte, nu mai țin minte unde, că nu mă uitam la el! Ne-am dus la o cafea și i-am dat numărul de telefon. Asta acum trei zile! De atunci, mă simt ca-n Rai, avem atâtea lucruri în comun! Singurul lucru care nu-mi place este că are multe afaceri, sună telefonul mereu, când ți-e mai bine! Iese din încăpere, vorbește și se întoarce încruntat!

- Așa e azi, trebuie să te zbați să trăiești, nu mai ai timp și pentru tine! Tot așa  face și-al meu, ba sună telefonul, ba mesaj! Dar la mine nu-i la fel? Și cum ziceai că-l cheamă?

- Nu ziceam, da-l cheamă Boss! Cel puțin așa-l știu toți!

Oana se schimbă la față:

- N-are cumva un tatuaj șarpe în jurul unui trandafir?

Nuțica se uită lung la ea, se schimbă și ea la față, murmurând:

- De unde știi, că tatuajul nu se vede decât…?

- Soro, ăsta ne-o trage la amândouă! Și doar mi-a zis văru-meu că jegu se laudă cu un carnețel plin de nume, cică să nu le-ncurce! N-am crezut că…!

(Partea a II-a) După  doi ani, Boss își plimbă copilul prin fața blocului, un băiețel palid, cu ochi mari și rotunzi. Boss a slăbit, față de cum îl știam, nu mai are insolența din priviri care-i dădea un aer de star hollywoodian. Pe scurt, arată ca o mătură uzată, după ce a fost folosită la closet!

- Ce-i cu fața asta pe tine? întreb și eu, de amorul măgarului.

- M-a pus dracu’ să mă-nsor! Eu, care nu le mai știam numele, am dat-o-n săptămâna chioară! Parcă  mi-a luat Dumnezeu mințile, am înnebunit după muierea asta! Nu mai puteam să n-o văd și să n-o ating! N-am pus niciodată la suflet, ce-i aia dragoste? Ei, bine, eu! moartea  tipelor bine garnisite, m-am împiedecat de genunchii Isabelei! Ba am lăsat-o să-mi toarne și-un plod! Dobitocul din mine, să n-o las, că se omoară!

Prima dată mi-a zis că nu mă vrea, eu, să turbez, cum să-mi spună mie o boarfă că-s zero? După aia, mă vrea, dar vrea și copilu’! eu pot s-o șterg, că-s de fațadă! După ce s-a născut gâlma asta, n-am mai plecat, mi s-a lipit de suflet! Acum pleacă ea, când vrea și când dorește! Nu-mi spune niciodată unde se duce și ce face! Îmi lasă copilul și gata! eu rămân să-l hrănesc, că l-a înțărcat de când avea trei luni! Oficial, nu mai avea sân! Doar eu știu că l-a înțărcat să nu-și strice bordul! Am vrut să-i frig un șut, să scap de ea, dar ăsta micu’ cred că ține  cu ea, nu doarme noaptea fără fundul ei, că stă cu fundul la copil când doarme! Pe bune, ce-am fost și ce-am ajuns, râd curcanii de mine! Nu mai am prieteni, zic că-s prea bleg pentru ei! Și nici bani nu mai fac, că stau cu ăsta micu’! 

Exact în momentul destăinuirilor lipsite de trufie, apare Isabela! Aranjată și înțolită lux, are chef de scandal:

- De ce l-ai scos la soare? Nu cumva îl ții așa de când am plecat eu, acum trei ore? I-ai dat să mănânce, nu vezi c-a slăbit?  Și de mâncare, ce-ai făcut azi, că am o foame?

Bosulică  o urmează spășit, nu înainte de a-mi arunca o privire care înseamnă - CE ȚI-AM SPUS? RĂU AM MAI AJUNS!