SINGURĂTATE!

   Stai singur și privești cerul! Nu e nicio noutate că ești singur, toată viața ai fost așa! Atunci nu mai are niciun haz  să te văicărești ca o bocitoare de profesie, nu dă nimeni o para pe tine! Așa că stai singur! Enervant de singur și enervantă repetiție, dar dacă asta-i situația?

Ieri am văzut un iepure încercând să treacă șoseaua! N-a reușit, mașina care venea în viteză a fost prea iute ! A rămas lipit pe bara din față, parcă era însemnul de la Peugeot! Cred că nici cu super-glue nu rămânea așa! Era iepurele care, săptâmâna trecută, a făcut să sară de pe drum un TIR! A sărit urechiatul, pe parbriz, iar șoferul s-a speriat și a frânat atât de brusc, că fata de lângă el, o autostopistă, și-a pus dinți noi!  Pe cei vechi i-a uitat pe bancheta din spate, lângă ciorapii lui nea Volănel! Iepure sinucigaș, până și iepurii au luat-o razna! Și ăla era un singuratic, îl știu de multă vreme, mai venea la izvor! După ce a secat izvorul, cred că a trecut pe apă plată, tot sar peturile din mașini! L-am văzut și beat, abia se ținea pe labele din spate! Și doar i-am spus să miroasă sticla, înainte  de a o duce la bot, nu după!

Și căldura asta, simt că iau foc, m-am uscat de tot! Când trăia nevasta-mea, ne făceam vânt unul la altul, aproape că nu ne dezlipeam. Am crescut împreună, ne-am iubit dintotdeauna! Atunci nu simțeam singurătatea! Era mai tânără ca mine, dar a plecat prima! Păcat, nu mai am cu cine schimba barem un scrâșnet, un zgomot, cât de mic!

Ați văzut vreodată copacii de pe marginea șoselei? Asta când mai erau copaci pe marginea șoselei, până n-a venit UE să ne taie copacii, c-ar favoriza accidentele! Mai bine s-ar da examen pe bune pentru permis, ar crește arborii la loc de bucurie, s-ar simți și ei în siguranță! Acum s-au cărat pe unde pot, că le e frică să stea pe marginea drumului, unul să fie și se reped șoferii să-l castreze! Eu cred că UE nu le are cu copacii, mai degrabă niște șmecheri aveau nevoie de lemn, fie chiar pentru foc!  Era un plop bătrân, după ce l-au tăiat, chiar în ziua aia l-au și cărat de-acolo! Crengile , groase cât un copăcel mai mic, fiind putrede, mai zac și-acum  pe câmp, să crească râmele în el! Ale naibii râme, zic că stau la etaj și au scară interioară! 

Revin la întrebarea cu văzutul copacilor care umbreau odinioară drumurile! Mi s-au părut că seamănă cu oamenii, aparent la fel! Aveau trunchi și coroană, și nu erau regi, nici măcar baroni, să poarte coroane! De aici se complică lucrurile - fiecare coroană era diferită, cu alte crengi, mai multe sau mai puține, mai drepte sau mai strâmbe! Ca și oamenii, fiecare cu defectele și calitățile sale, în proporții diferite! Deși se înșirau pe marginea drumului, într-un ansamblu, erau, totuși, singuri printre semenii lor!  Și își făceau treaba pentru care fuseseră plantați!  Cum nu au fost întrebați unde să fie așezați, tot așa nu au comentat! Dacă ar fi avut glas, s-ar  fi auzit cereri de mărire de salariu, cât trebuie să dea la doctor, cu cât se scumpesc ridichile, ultima bârfă despre madam Arbore, care și-a încurcat crengile cu hodorogul de  Moș Gutui! Bătrân – bătrân, dar să vezi ce rădăcini are-n bancă! Când i-au tăiat, ce-o fi zis Sindicatul Arboricol, nu s-a încălcat contractul colectiv de stat și de tăiat frunză la câini? Că la asta sunt bune sindicatele!

Mă apasă un junghi în partea stângă, iar mă paște o viroză! Și cum sunt singur, n-am ce face, o s-o suport fără tratament! Când trăia nevastă-mea, mă freca ea! Ei, bine! mă freca ea și fără să mă doară ceva, mai ales la cap! Știu că ținea la mine, da’ atâta dragoste m-a ros de tot! De când s-a dus, mi-au mai trecut frecușurile ei, dar îi simt lipsa! Cine mă mai bate acum la cap? Grindina și ploaia? Rău e să fii singur!

  Parcă mai ieri se adunau în jurul meu, să-i ocrotesc! Așa e când seacă izvorul, cei pe care i-ai ajutat odată nu te mai cunosc, caută alt loc unde să se simtă bine! Mă uit la cârciumă, are clienți cât timp dă pe datorie! Nu mai dă pe datorie, s-au mutat la cealaltă cârciumă! Se termină creditul și-acolo, se întorc la prima, între timp falimentul l-a învățat pe patron că, decât nimic, mai plăcut sună- Am de primit...! Chiar dacă e doar abureală!

Am dat anunț la matrimoniale - caut pereche pentru singuratic, încă tânăr și în putere! Nu s-a arătat nicio doritoare, cui îi place să stea în soare, dacă nu e Ibiza? Poți să fii gospodarul lui Pește - Murat, cum sunt emisiunile alea pe tv, care proastă vrea la prășit? Să te bată soarele-n cap, când lumea e plină de singuratici? Auzi, gospodar fără pereche, cam ciufut și într-o ureche! Dacă are o vârstă, avere și e un pic fățos, cum de e solo, la vârsta lui? Neapărat are omul vreo ciudățenie sau, mai rău, e zgârcitu‘ naibii! Pe-un cioban îl mai înțeleg, stă singur cu oile lui, iar câinii încă nu-i plac! L-am văzut zilele trecute pe unul, nu știa că cineva îl vede, se dădea la berbece! S-a uitat urât berbecul la el și s-a întors cu spatele, dând din cap a Stai cuminte ! că-s supărat pe viață! Ciobanul a dat să-și scoată fluierul, dar era mai la îndemână telefonul, și-a pus muzică-n căști! Noroc cu câinii, rămânea fără oi, se luaseră  oile după niște văcari cu ochelari de soare, cu figură de cocălar! Tot ciobani!

Apune soarele și se lasă rece! Bine-ar fi dacă aș mai pune ceva mai gros pe mine, mă rupe reumatismul! Și tot singur aș rămâne! Ba nu! aș rămâne cu reumatismul!  Nu se spune că nimeni nu e singur, toți avem suflet pereche? Dă-o dracului de pereche, mie mi-e mai bine singur!

Și bătrânul copac, izolat în mijlocul lanului  de soia, încercă să-și strângă coaja crăpată în jurul trunchiului șubred! În fiecare an îl ocolesc tractoarele, îl cunosc toți tractoriștii, doar sub amărâta lui de coroană fac amiaza! Nu s-a gândit nimeni să-l taie, ar fi prea greu de cărat din mijlocul lanului! Și nici de foc nu mai e bun! Odată, la rădăcina lui, era un izvor! Venea viețuitoarele chiar și din pădure, să se răcorească! Ce se mai bucura el, văzând puzderie de suflete adunate sub umbra sa!  A secat izvorul, au secat și oaspeții! Nici iarba nu mai stă la rădăcina lui, e prea multă secetă! Stă solitar, ca un marcaj al timpului, și așteaptă să-i vină vremea să încălzească iar ceva! Măcar o sobă de gătit!