Rămăsesem, parcă, la nenea cu tichie și cu soacra vie! Care aveau ceva de împărțit, scăzut și adunat, la înmulțire, nimic! Și tocmai relatam că drăgăstoasa soacră i-a promis o bucurie - are loc rezervat la nebuni irecuperabili! Mai aduceam în discuție și că a avut un pic de băftoi nenicu, să dea peste suflet de om de-al lui Dumnezeu, care, mai întâi i-a făcut trampa cu Necuratul, și abia pe urmă l-a trimis la biserică! Din nefericire, acum cinci ani persoana de bunăcredință a murit de cancer, Dumnezeu s-o odihnească!
-Fratele meu, eu zic să nu iei în râs amenințarea! a tras linie cea care i-a deschis ochii ce dădeau să se închidă la culoare și apoi, de tot! - Și la noi în familie avem pe cineva, cumnată-mea, care se joacă cu cele rele! A venit odată, certați fiind, nu avea ce căuta, l-a găsit pe fiu-meu acasă. El nu i-a dat voie să intre, până și taică-său lăsase vorbă să n-o primească, chit că era sora lui bună! Bună pe Doamne-iartă-mă! La un sfert de oră după aia, ceva a bubuit, cred că o siguranță, și a luat foc cutia, chiar în momentul când trecea băiatul prin dreptul ei. N-a pățit mare lucru, doar câteva zgârieturi! N-ar fi fost decât ceva anormal, dar când am ajuns acasă, am găsit clanța ușii de la intrare și covorașul pline de ceva vâscos și duhnind a rahat! Iar lui socră-meu i-ar fi spus că de mâna ei va muri, totul pornind de la niște pământ. Moșul s-a îmbolnăvit și a început să putrezească de viu, cădeau bucăți din el și rămâneau mațele la vedere! Doctorii nu au spus niciodată ce putea fi și nici tratament nu avea! Doar pe mine mă primea să-l spăl, până l-am găsit rece!
Povești de adormit copii mai auzise musafirul, dar nu era în toane bune, să audă și povești pentru masculi cu probleme în familie! Numai că ziua nu se terminase, mai avea de învățat:
-Nu crezi, nu? Uite ce e, la ultimul etaj stă una care dă în cafea! O chem să-ți dea și ție, așa că pun de două cafele, să se decanteze până vine! Nu-i dai nimic, se mulțumește cu o cafea și niște fursecuri, e bolnavă de cancer!
Măi să fie! Toată lumea dă în cancer!
Ghicitoarea avea aspect de bunicuță care vine de la slujba religioasă, nu părea deloc bolnavă, doar puțin înceată. O voce blajină, moale, s-o ungi pe pâine și s-o înghiți din trei hăpăieli. S-a benoclat în fundul ceștii întoarse cu gurița-n jos și cu fundul în sens invers. A începu să vorbească surdului ce nu voia să audă. Dar a auzit - cineva care bolește va muri în anul ăla! Singurul apropiat cu ochii de culoarea dată, paralizat pe partea stângă, era tatăl lui! Ei, fâs! mare ghicitoare! Numai că i-a mai spus că cel bolnav avea un os la piept mai mic! Și atunci și-a adus aminte, lucru mai mult decât uitat, că, în urmă cu vreo 25 de ani, tatăl căzuse de pe o casă și-și rupsese clavicula, de-au fost nevoiți doctorii s-o scurteze cu un centimetru! Unde văzuse femeia clavicula aia, că tot fundul ceștii era numai clavicule, metacarpiene și gropițe-n obrăjori? Precizare - gazda nu cunoștea familia lui Ghicit-cu-Pene, iar de osul scurtat, el uitase mai ceva decât de plata facturilor la termen!
Și dacă tot s-a apucat de ghicit, i-a tot zis:
-Divorțul se va termina, dar n-ai să te bucuri! Ai avut un proces, l-ai câștigat, dar n-o să te bucuri de bani! Multe suferințe vor trece peste tine, ai să le înfrunți, dar moale nu-ți a fi! Cineva te lucrează și nu se va lăsa până nu-ți face rău!...
Și tot așa! Să nu dai în bâlbâială cu suspine, dacă vezi că-i rău de tine?
Ghicitoarea a plecat, culmea! îndemnând masele largi, neîncrezătoare, la circulația legală către imobilul cu crucea deasupra. Tot către biserică l-a îndemnat și gazda, furnizându-i informații de preț, la care puișor Ateilă nu accesase niciodată - să se ducă la părintele N., să facă moliftele sfântului Vasile, e singurul preot care practică sportul cu moliftele, fug preoții ca tăunii, se pare că trebuie să trăiască în curățenie înainte de ritual, nu merge cu mișmașuri! Și cum curățenia de vară trecuse, rămase la datorie numai preotul respectiv! Mai trebuie să sfințească casa, pentru asta trebuie să umble la pungă, nu mult, dar cât să fie plăcut sfinților! Recomandarea a inclus și cucerirea unui suflet de popă, care să-i fie duhovnic și să-l călăuzească înapoi pe drumul cel drept!
Din ce era prin zațul de cafea, 75% s-a petrecut aievea!
Cu capul mare, mult mai mare decât de obicei, dar, de data asta, plin cu minuni, nu sec, eroul ateilor români porni către casă, neștiind ce-l așteptă! Și cum biserica unde predica părintele N. era în drumul său, nu ca alte biserici, ascunse după tot soiul de construcții civile, se opri la slujbă. Nu facem reclamă la preoți, dar și pentru un neofit că Tolocănilă al nostru, faptul că preotul predica din mijlocul credincioșilor, și nu cocoțat pe un altar din prescuri și tămâie, făcea auditoriul să se simtă aproape de Tatăl Ceresc, și nu de cutia milei!
După slujbă, i-a barat calea preotului, pe care , întâmplător, îl cunoștea din niște împrejurări foarte laice. Mâncându-l… palma stângă, Homo Sapiens Ateus s-a dat cu orgoliul personal de pereți, declarându-se, răspicat, fost ateu! Cred că preotului i-a căzut travers o astfel de manifestare adolescentină, pentru că l-a privit chiorâș, să zici că declamatorul abia ce ieșise dintr-o hazna! El, de fapt, abia ce intrase în ea, dar nu știa încă! Totuși, părintele l-a ascultat până la capăt, și , când a fost întrebat dacă certifică existența vrăjilor, a replicat :
-Crezi că există Dumnezeu? Atunci există și contrariul, Diavolul! Și cum există ei, există binele și răul, binefacerea și invocarea duhurilor rele! Există slujitori ai ambelor tabere! Vrei să dai înainte și nu-ți iese nimic cum trebuie? Te zbați să fii bun și corect, și nu aduci decât durere și răutate? Atunci să știi că E acolo cel Rău! Uite, azi dimineață a venit la mine o femeie de la țară, foarte speriată, care mi-a povestit că, la ei în sat, e o bătrână care se ocupă cu prostii din astea! Și care a invitat-o la ea acasă, spre seară! S-a dus când se întunecase, și, după ce a intrat în casa babei, aceasta a început să-i promită verzi și-uscate, că-i dă bani, avere, bărbați, ce vrea sufletul ei, numai să-i devină ucenică! Jura baba că s-a săturat de câte are, dar și de viață, și nu poate muri, se usucă pe picioare, dacă nu lasă un discipol după ea! O ochise pe biata femeie, căreia i s-a strâns pielea pe ea! Femeia a refuzat oferta și s-a întors spre ușă! Numai că pe ușă stătea agățat un păianjen cât ea de mare! Necuratul! Și-a făcut curaj, a început să spună Tatăl Nostru și a țâșnit pe ușă, oprindu-se direct la mine!
Frumoase povești cu zâne și pitici mai spune popa ăsta! și-a spus Noul Credincios, admirând tehnica de marketing legată de moliftele Sf. Vasile! Păi cu așa tactică, nu-i de mirare că publicitatea îi este asigurată! Câți o fi crezând și câți, nu?
Timpul îi va dovedi că are sau nu dreptate! Dar asta vom afla din episoadele care urmează, cu precizarea că TOT CE SE POVESTEȘTE I S-A ÎNTÂMPLAT UNUI SINGUR OM, NU ESTE O ADUNĂTURĂ DE FAPTE APARȚINÂND DE MAI MULȚI CREȘTINI! CÂT DESPRE CE E REAL ȘI CE E DOAR UN JOC AL INCONȘTIENTULUI, RĂMÂNE SĂ DECIDEȚI VOI! (va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu