Se
auzeau vorbițe, cu ciudă, peste tot.
De-atâta
forfoteală, tocată, mărunțită,
Subiectul
suspina, ca după un complot!
Chiar
viespea urla tare, că unele sunt tute!
Că
n-au habar de miere și nici măcar, de stup!
Că-n
seama lor sunt puse și vrute, și nevrute!
Și
că, de la acestea, necazuri vin, calup!
Un
licurici scheletic, cu fruntea luminată,
Șoptește,
pe la colțuri, că tipa e nebună!
C-o
roade reumatismul! Și treaba nu-i curată-
Cu
dracu’ de-a luat trei lefuri, întro
lună?
Bolundul
greiere, cu mantia-i bogată,
Susține
că n-o iartă! Că-i face, el, figura!
Când
vine iarna, o trece iar la plată,
Așa
că cea cumătră să-și țină, soro, gura!
Se
apucă, zăluda, să strige pe-unde poate,
Că
toată populimea ar trebui să știe
Doar
umăr, lângă umăr, așa se și socoate,
Vor
depăși momentul, tot în paranghelie!
-
Ce vrea urâta? se-nfoaie musca țețe.
-
Ce tot se zbate, proasta? Ar trebui fixată!
În
insectar, e locul ei! Să se dezvețe
Să
tragă tare, de parcă-ar fi forțată!
-E
de la vreme! Cu vremea asta beată,
Normal
că nu gândește, biata, chiar normal!
Îi
caută motive, gândacii dintro ceată,
Prăjindu-se
la soare, pe-o frunză de curmal!
-De
unde atâta grabă? Că nu vine sfârșitul?
Întreabă,
ipotetic, țânțarul anofel!
-Și
nici nu gâfâiește, e tare ca granitul!
Mai
mormăie, un pic, gândindu-se la el!
Se
vede dușmănia și se aud oftaturi.
Se-aruncă,
peste tot, priviri ucigătoare!
Dilema
e - cu ce uzanțe și cu ce vechi rahaturi,
Vor
sabota, cu cvorum, furnica muncitoare?
Că
uite! proasta naibii! muncește ca tâmpita!
Le
strica ambientul! Le dă fiori la minte!
Și
o mai face, scârba! pe mult prea- fericita
Că-i
place munca! Ce-i un cartof fierbinte!
Furnica
nu-i privește, o știe pe a ei -
Cum
lenea e plăcută și-n brațe e luată,
Nici
munca, ca la ocnă, nu e fără temei,
E
doar de trebuință! Și nu este furată!
E
drept, că uneori, mai are îndoieli
Că-n
van aleargă, biata, și nu e răsplătită!
Dar
a-nvățat, cu sârg, că multe cheltuieli
Se
fac încet, le-aduc munca cinstită!
Așa
că-și vede rostul și nu pune la suflet
Tot
ce puturoșimea încearcă s-o educe!
A
învățat, cu timpul, odată cu cel umblet-
Ce-i
de haram, tot de haram, se duce!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu