MESAJ CĂTRE PRIETENII MEI

N-am dezertat, dar mi s-au terminat bateriile, erau din alea contrafăcute, de unică folosință! Nu vă sfiiți, spuneți ce aveți pe suflet, sunt la datorie, că mie îmi plac datoriile, abia mă pomenește lumea, se roagă datornicii, să nu mor, până nu plătesc!

După un “MESAJ PENTRU O BABĂ HĂMESITĂ”, mă simt “CA LA MAMA, ACASĂ“- foarte “PARALEL”!  Adică nu mai macin idei cu ghivent, nici nu emit pietre filozofale, “PRIVIND, DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNȚUITĂ”, “SUNT CALM! SUNT FOARTE CALM!” Ca “ION, FILE DIN POVESTE”! Nu mă mai preocupă gestația la oi, nici sezonul cocotierilor, nici o măciucă, la un car cu oale! Îmi ajunge să trăiesc ca un paria, se poartă paria! Cum se poartă și “HANDS, CU PICIORUL”! Dacă ăștia E oamenii, cu ei votăm! Că alții, mama nu mai face, E destui și-așa! Pot să jur, cu mâna pe pipotă, că m-am obișnuit cu viața asta, ca măgarul, cu samarul, “ASTA E TOT”! Cu ochii la figurile neamului, puse tot pe figuri, vreau să ajung în “REGATUL CERULUI”, “SUS, SUS, SUS, LA MUNTE SUS”! “CE? VREAU PREA MULT”? Păi dacă eu vreau prea mult, jigăniile alea furioase, care ne zic că ne vor binele, ce și cât vor? Nu vă pripiți! Suntem maturi, cu capete pe umeri, cu pantofi în picioare și-n kil de vată-n nas și urechi, bașca găleata de protocol, plină cu ulei! “O MICĂ NEATENȚIE” și ne dor țurloaiele, că doar ascultăm de cei desprinși din “COAPSA LUI JUPITER ȘI MĂRUL PUTREZIT”!

Mi-s dragi cei care muncesc cu spor, pentru - al țării,  drag, omor! Cei care dorm “CA LA SERVICI” și mănâncă știuleți de Mai! Care vin la putere “FIECARE CU ANIMALUL SĂU”! Când primește ordin ,,o dă cotită pe dreapta, se smiorcăie în public, că-i “AMĂRÂT, DAR O DUC BINE”! Și face semnul ăla, cu degetul, când nu-i nimeni prin preajmă!

Mi-e dor de liniște și calm! De vorbe bune-ntr-un ulcior! De dimineți, fără scandal! De-un vânt iutac, înnoitor! M-am săturat de “SPORTURI  EXTREME”, care ne arată unde am ajuns cu frivolitatea și cu egocentrismul, fără să ne batem capul că ajungem la “CONFLICT DE INTERESE”!

Dragii mei, pana mea! Adică pana mea s-a transformat în furcă, doresc să arunc, cu ea, cât mai multe, dar are doar doi colți rari, scapă multe printre ei! “FUGA PE ALTE COORDONATE” a devenit obositoare, seamănă cu goana după o himeră!

Acidulat, sau nu! sunt extrem de dezamăgit – pe când unii nu-și încap în piele, mie simt că mi-a rămas prea mare! Dar dacă pe ei îi strânge pe la coate, unde-i doare, pe mine mă strânge, nițel, la guler! Aș vrea să pot mai mult, dar nu-i loc!

Dacă nu v-au plăcut postările mele de mai sus, îmi pare rău, dar mergem înainte, c-un cartof, în mână, fierbinte! Dacă v-a plăcut cumva, îi dăm înainte tot așa! Cui nu-i place, îi tăiem nasul! Și, dacă insistă, mai găsim ceva de tăiat!