Străbunii morți au început să-nvie?
Ce le-a venit? Să stea, cuminți, în cripte!
Și-așa suntem sătui, de-atâtea zile fripte!
Și-au terminat, ei, rostul! Nu ne mai trebuiesc!
S-a terminat cu gluma, pe plaiul românesc!
Nu mai avem străbuni! Și suntem toți de-un neam-
Avem aceeași vatră în plan european!
Zău! ăștia lipsesc, cu judecata lor comună!
Sunt depășiți!Și mintea lor, nu-i bună!
Bătrânul Burebista s-a aruncat în pari,
Văzând cum a ajuns trupul Daciei mari!
Lui Mircea i-a albit, cu sete, iarăși scalpul,
De, cel Bătrân se dă, acum, drept altul,
N-are curaj, să spună, așa cum se cuvine,
Cu cine s-a bătut, prin sânge, la Rovine!
Mihai nici nu mai crede, că-i Viteaz
De ciudă, are zona Zoster pe-un obraz!
Și nu mai vrea unire, are ochii triști -
În loc de turci nostalgici, visează islamiști!
Pe Cuza l-au tratat, de gâlci, etern, masonii!
Așa că nu-și mai consumă neuronii
Să vadă ce oca-n prezent, se folosește!
La cât s-a tot furat, mă tem că le greșește!
De ce să-l văd pe Creangă, pus pe sticle?
Pe Eminescu, fugind de coana Micle,
După vreo divă de carton, buze - ventuză,
Cu silicoane și cercel, în nas și buză?
Din codrii mărunțiți, nu apar bouri!
C-avem conducători cu capu-n nouri!
Apare numai râsul! Că ne-am făcut de râs!
Rânjind la toate cele, cu capu-n paradis!
Din criptele străbune, strămoșii, rău jelesc -
De unde sărăcie, pe plaiul românesc?
De unde nepăsare! Atâta umilință?
Parcă e un blestem - români fără credință!
Români ce cred că pot trăi cu mult mai bine
Dacă-s conduși, de-afară, de liftele străine!
Privesc în urmă, și în noaptea-crudă-a minții,
Mă rog să nu ne părăsească, de ciudă,chiar și sfinții!
La ceas târziu, dar nu la cel din urmă,
Eu mai aștept - să mai ieșim din
turmă,
Să mă găsesc printre cei ce vor o țară!
Și tot aștept, din nou, istoria s-o ceară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu