Entuziamul celor de față
nu poate fi descris - în sfârșit, aveau și ele un cuvânt de spus! Hmm! E prea
mult spus CUVÂNT, deoarece
necuvântatoarele nu fuseseră invitate să participe la viața politică
pentru că avea ceva de cuvântat, ci pentru că nu mai mergea treaba cu morții
care încă mai votau și, din cauza exodului oamenilor către alte regiuni, la un
recensământ nemăsluit, ar fi trebuit să scadă numărul de parlamentari! Așa că,
să iasă numărul de votanți, dreptul de vot pentru necuvântătoare a fost validat!
Ore-n șir, cu mici și
bere, adunătura a serbat noua lor poziție în sistem, chiotele și manelele fiind
acoperite, uneori, de răgete, lătrături, miauneli și cotcodăceli. Și fericirea
ar fi dăinuit o mie de ani, dacă un cineva anonim, bănuit a fi agent
provocator, n-ar fi lansat întrebarea:
-Cine merge la
referendum-ul pentru familie?
Soarele s-a oprit la ora
unu p.m., vântul a dat-o cotită, ploaia s-a legat la gură, în timp ce
participanții au rămas crăcănați - nu se gândiseră la asta, fiind prea devreme
să ia taurul de coarne în probleme atât de importante și de sucite, că subiectul le sucea
mințile!
-Eu, unul, aș merge! se avântă măgarul lui
Buridan, singurul cu față mai curată, dintre toți măgarii.- Pentru mine, e clar - eu și cu măgărița mea, suntem familiști! Așa am crescut și pe măgarii ăștia
mici, să țină la familie, celula de baRză a societății! Păi, pe mine ciobanul
nu îndrăznește să mă scoată cu forța la cărat lemne, când măgărița mea rage la el.
De aia și țin la perechea mea, că e mai bine să fie măgarii, uniți, s-a văzut unde duce asta! Dar, dacă stau bine și mă mai gândesc, când plec cu oile, sunt cam
singur! Și atunci, nu mai contează familia, ci instinctul! Cred că nu merg la
referendum, vor fi destui măgari, să mă reprezinte și pe mine!
-Nu contează cum votezi,
s-a văzut de-alungul timpului! căpătă curaj o iapă-n călduri.- Totul e să-ți
exprimi dreptul de vot, de rest se ocupă alții! Nu vă spun cum am să votez, vă
spun doar că viața de familie, fără un armăsar serios, nu valorează mai nimic!
Când eram tânără, stăpânul nu “colecta” decât iepe, să fete mânji! Ca să vândă mânjii,
să facă bani! Prostu’ nu a înțeles, decât târziu, că, fără armăsar, noi, fetele, nu
fătam decât balegă! L-a costat o spinare de bani, să ne ducă la montă! Așa că
eu vreau familie, dintre o iapă și-un cal! Că calul duce în spate mult, toată
familia!
-Are dreptate, cumătra! se
auzi, dintrun pom, un cuc răzvrătit. - Cine nu iese la vot, să nu primească
tain! La urlat prin cotloane, se pricep toți! Să ieșim și să votăm, după cum
ne lasă capul și sufletul! Acum, după ce ne-au lăsat să avem, și noi, barem un
drept, ar trebui să mergem cu toatele, nu ca oamenii, pe ici, pe colo! Ar trebui
să mă ascultați pe mine, eu, cucul, joc cel mai important rol la acest
referendum! Că de mine e vorba, nu-i așa? cum stă treaba cu cucul? Dacă vreți
să știți părerea mea sinceră, nu avem nevoie de familie! Eu nu am nevoie,
pentru mine familiile voastre, sunt și familia mea! Vedeți ce important e un
cuc, nu contează cât e de inteligent, trebuie să fie doar zglobiu! Fără familie,
că se strică ouăle!
Bufnița deschise ochii, îi
închise la loc, orbită de lumină - i se păru că vede adevărul despre
referendum:
-Eu tot n-am înțeles - de
ce e atâta tevatură? Dacă Senatul a votat chestia aia, noi suntem fripturistele,
care să-i scoatem basma curată în fața lumii? Să zică că orice hotărâre a fost
luată cu acceptul celor mulți? Sau să se scuze, că n-au putut, că lumea e proastă
și nu înțelege mărețul scop al demersului? Și cu ochii închiși, și tot văd că
ceva nu prea pare în regulă - noi cu cine votăm, vorba lui nen'tu Caragiale? Ce se ascunde
în noaptea minții, că eu acolo stau mai bine, fiind nocturnă?
- Băi! proastelor, voi
n-aveți decât tărâțe-n cap! urlă un bursuc, rotund ca un dovlecel.- Vreți să vi
se fure copiii, să ajungă la cuci bătrâni și la cârtițe? Să vorbească limbi
străine și să fugă, unii, după alții? Să se roage la bărboși și la dame de
consumație? Voi nu sunteți duse la biserică, surioarelor! Să vă fie rușine, că
cine a organizat referendum-ul, știe ce să facă cu banii! Vă spun eu!
De atunci, sfada nu mai
contenește. Ca de obicei, spiritele s-au încins, nu se mai discută decât asta.
Văru - meu, hârciogul, nu mai pune întrebări, a luat un
măr în cap, sau cam așa ceva, nu se știe de la cine, și a devenit înțelept. Asta nu înainte de
a-mi spune că ceilalți iar au luat-o razna, au subiect de discuție. El nu crede
că asta e cea mai gravă problemă, care trebuie rezolvată, că vine acuși iarna
și se văd niște scumpiri. Se mai văd și niște scandaluri, și niște furăciuni,
s-au mai ofilit niște teme care au
incitat spiritele. Pe de altă parte, zicea el, normal ar trebui să se ia o
poziție (de la) fermă! Necunoscută în ecuația asta este doar direcția poziției!
Că un referendum pe Constituție ar fi fost ca oul de Paște, poate s-ar fi lămurit și vechea problemă, aia cu numărul
de parlamentari! Sau un referendum pe datoria externă! Sau...!
De câteva zile, nu l-am mai văzut pe vărul meu! Aud că
s-ar fi constituit niște echipe de convingători, cu puști, să militeze pentru
ieșirea, sau lipsa, la referendum! Frații mei necuvântători, nu vă lăsați
tocmai acum, când puteți să spuneți ceva! Măcar printre dinți, dar spuneți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu