ORICE NAȘ, ÎȘI MUTĂ NASUL!

Grobian Tănase aștepta de vreo oră, să vină asociatul său, Mătângău Cioflec! Neobișnuit cu așteptatul, de când făcea naveta la vreo 32 de kilometri, în satul în care ajunsese profesor suplinitor de sport și trombon, Grobian T. știa, acum, că El e cel ce trebuie așteptat, și nu invers!  Pentru că nu recunoștea că, de când intrase în politică, era, mai tot timpul, pe invers! Secretara lui întârziase, în prima ei zi de muncă, 2 minute, și trebuise să accepte să i se taie ziua, în loc să zboare acasă, în sătucul de unde venise, din creierul munților. De atunci, venea cu 45 de minute mai devreme și pleca cu 25, după șef! Cât despre ieșit fără permisiune, prefera să facă pe ea, decât să suporte înjurăturile boss-ului!

Pentru că G.T. se obișnuise să înjure, ca la ușa cortului, pe oricine credea că este mai prost ca el, adică “sub”! Dacă era cineva mai superior, prefera să tacă și să strângă din dinți, răzbunându-se, apoi, pe subalterni sau pe fraierii care veneau la el cu probleme.

Astăzi era plin de draci - cel pe care îl aștepta, și care întârziase, era un neica - nimeni, dar, în paralel, era principalul lui finanțator în campania electorală! Așa că nu știa precis, dacă să-l îngroape în înjurături sau să strângă din dinți, prima variantă fiind mai probabilă, acum își putea permite să adune bani și fără mutulică - frânarul, de Mătângău Cioflec! Partea proastă era că, și acesta era tare-n dantură, nu suporta să-i sufle cineva în ciorbă, iar dacă o făcea, trebuia să-și asume responsabilitatea efectelor, terminate, de obicei, prin spitalizare!

Ce-i lega pe cei doi era tinerețea lor, când amândoi fuseseră clowni la un circ amărât. Fețele ascunse sub măști din farduri, cu hainele de circ largi sau strâmte, cu burdihanuri din burete, cei doi făceau toți banii, pentru că erau atracția circului, și-așa falit!

Sătui să tot fie tăvăliți sau împroșcați cu roșii stricate, deliciul copiilor, cei doi deciseră să fure niște haine și să se despartă, să-și caute norocul. De despărțit, se despărțiseră doar câteva luni. Când se reîntâlniră, unul era Ține Mapa și Pixul unui deputat, iar celălalt se ocupa cu achizițiile de piei de șarpe, pentru o firmă de medicamente și poșete de lux. S-au recunoscut cu căldură, iar apoi, împreună și separat, au evoluat - unul, senator, celălalt - angrosist!

Acum, că să nu fie recunoscuți, își dăduseră întâlnire pe faleză, lângă Casino, așa, ca dintr-o întâmplare fericită. Numai ca G.T, întârziase pe drumul dinspre București, din cauza unui văcar căpos, care n-a vrut să se dea din cale, militând pentru suplimentarea fondurilor pentru zootehnie. Iar M.C. sărise și el, binișor, peste sfertul academic, încercând să-și convingă a 7-a amantă, să nu-l lase cu ochii-n soare!

Plini de draci și pufnind pe nări precum taurii la corida, mai că nu făceau explozie, când dădură nas în nas. Deși intențiile fuseseră altele, când se priviră, se prefăcură că nu s-a întâmplat ceva, rânjiră cum știau mai bine și se îmbrățișară, sub privirile indulgente a doi puști, ce se țineau de mână! După care se refugiară pe o bancă, nițel prea tare pentru șezuturile lor obișnuite cu prea - moale, și începură să pună țara, la cale, șoșotind de zor.

Un cerșetor aflat întro zodie nenorocoasă le întrerupse șoșoteala, cerându-le un bănuț, să bea și el, o bere, în cinstea boierilor! Fugi cu viteza luminii, astupându-și urechile cu șervețele umede, deorece nu mai auzise, în viața lui, așa interpretare injurioasă, pe două voci! Jură să nu mai ceară de pomană la cei înțoliți la marea schemă, că era  tot de pomană, și riscant, pe deasupra! Ce nu știa el, era că cei doi pitpalaci abia așteptau o victimă, să se descarce!

 La fel păți și o pereche, care le ceru să le facă o fotografie! Apoi, o jurnalistă care-l recunoscu pe politician și vru să-i ia un interviu! O patrulă mixtă, polițist - jandarm, dori să-i pocnească, pentru limbaj, dar senatorul îi convinse că-i prieten cu prefectul, dar și cu ministrul de interne !La sfârșitul discuției lor, concluzionară:

-“Ce bine e să fii puternic! Să ai bani și influență! Să fii un mic Dumnezeu, care nu ține cont de nimeni și poate să facă ce vrea, fără să pățească ceva! Să se... în cap, la toți, fără teamă sau frică de răspundere! Ce frumoasă e viața!”

Exact în acel moment, o escadrilă de pescăruși se lansă în picaj! Și cum serviseră niște alge cam vechi și aveau probleme cu internele, cei doi puternici se treziră pictați în culori indescriptibile! Și cu mult simț de răspundere!

Cerșetorul, încă iritat și jignit de coloratura înjurăturilor încasate, și care îi pândise dintrun boschet, se simți răzbunat:

-Na! să vedeți și voi că nu la toată lumea le pasă că aveți voi bani și putere! Pescărușii nici n-au clipit și nu le-au păsat cine sunteți!