SALUTĂRI, CU DRAG!

Am reușit să ies din bârlo…scorbura mea și s-o iau razna prin țară! N-am plecat nici la turci, nici la  la bulgari, nici la coțofalieni! Pur și simplu, prin țara asta, care m-a adoptat de când mi-au apărut primii țepi, unii, moi! Țara de care eram mândru, da! și înainte de ‘89! Cu toate lipsurile de atunci, țara mea avea un trecut glorios, chit că-l mai meșteriseră niște nenici, ca să pară foarte istoric și grozav de impozant!

Chiar așa! cum de-am ajuns așa, după 30 de ani? Istoria s-a întors cu fundu-n sus, sau noi ne-am întors cu fundu’, la istorie? Dintro dată, nu am mai avut istorie, ci păcăleli de 1 Mai! Cărțile de istorie au fost rescrise, iar ceea ce știam, a devenit  o „mare istorie”! Brava la patri-hoții rumâni, care ne-au rupt de noi înșine!

Nuu!!! Are legătură cu ceea ce vroiam să grăiesc! Ce frumoasă e, încă, țara asta! N-am gripă, nici nu s-au umflat amigdalele, n-am frisoane, nu mi s-a stricat telecomanda! Poate că ieșirile astea, în peisaj, ar trebui făcute mai des, iar oamenii, priviți făcând abstracție de resentimente - românii sunt, ÎNCĂ, frumoși! Iar acei români frumoși nu trebuie confundați cu jigodiile alea smintite, care ne acresc existența, treptat, ne iau discernământul! Trăim după legi neortodoxe, care n-au legătură cu natura românului, și nici măcar cu biserica ortodoxă română! Care, halal biserică! joacă un rol ciudat în toată polopoghia asta!

Cum ziceam, frumoasă e țara asta, cu tot cu inscripțiile ei bilingve (engleză și maghiară!)! Apropos! să ne rugăm să nu ne năpădească chinezii, că am avea inscripționări și cu furnicutze!

Și m-a apucat tremuriciul, cu tot cu umăr, când m-am întrebat - cum ar mai arăta țara asta, fără munți? Fără păduri? Cu apele, pipi de licurici? Cu munți de gunoaie? Că mi s-au umezit ochii, trecând pe lângă „cadavrele” industrializării din epoca comunisto - socialisto - utopice! Coastele descărnate ale miilor de locuri de muncă pierdute, să se pună în loc, ce?

Munții noștri, aur poartă! Noi cerșim din poartă-n poartă! N-am înțeles - de ce trebuie să cerșim?! Poate nu știm să ne valorificăm resursele, suntem proști! Om fi toți, sau pe rând?

Coborând din munți, m-a uimit cât de puțin e valorificată zona - mergi, uneori, zeci de kilometri, și nu pot să vezi un WC! Noroc că există frunzele de brusture și alte frunzulițe! În loc de locuri de popas, alte cadavre - hoteluri, moteluri, pensiuni, toate în paragină! Cele funcționale, pline peste capacitate! Sau, tragic! goale pușcă!  Dacă era iarnă, le înghețau genunchii, de goale, ce sunt! Am oprit la o pensiune, să-mi îndrept cocoașa, și restaurantul era închis, existau doar tufele din jur! WC- ul pentru dame era închis, pesemne proprietarul era misogin! Acolo unde era deschis, se staționa pe straturi!

Cert, Ardealul este altfel decât, să zicem, zona Moldovei! Oi fi eu, arici moldovean, din neamul lui Petrică Răriș, dar trebuie să-mi scot cușma în fața inevitabilului - români sunt peste tot, dar nu și la fel de civilizați! Nu s-a umblat peste tot, și la toate cutiuțele, să învățăm că, dacă vrem să fim respectați, trebuie să învățăm să respectăm! Poate aude vreun deștept din ministerul învățământului, și se prinde că doar școala îi mai recuperează pălăria furată de hoții care n-au trecut prin școală! Măi frați moldoveni! unde v-ați pierdut manierele, că voi erați buni ca pâinea caldă? Vestiți că vă mișcați ca cimbru-n borș, acum candidați la călcat în străchini! Ia nu mai mormăiți și vedeți că am dreptate!

Cum stăteam eu, așa pe marginea drumului, sub un castan, și așteptam să vină ăla care trebuia să mă ia de-acolo, vreo două mașini au oprit, au dat înapoi și m-au întrebat unde să mă ducă! Șoferii, nu mașinile! să nu vă intre capul la idei! M-am rușinat, ca fata mare și lată-n fund, la măritat - pe ogoarele natale, dacă nu mă împroșcau cu noroi proaspăt, treceam MIG-urile și nu se uitau la mine! Chiar că mi-a fost rușine - cred că aveam o față de porc spinos, nu de arici, de li s-a făcut milă de mine! Deși nu eram lapte, m-am prins apoi - oamenii ăia CREDEAU că am nevoie de ajutor! De aceea zic că sutem proști - grămadă! nu toate populimea e la fel! Mai sunt mulți români frumoși la suflet, pe care o să-i pierdem, dacă îi vârâm pe toți în același castron!

Vizita la Salina Turda mi-a răscolit sufletul amorțit – istorie, cu “grăsimea pământului! Încercați să vă închipuiți un trai fără sare! Cum era cu povestea SAREA-N BUCATE? Cum ar mai scădea greutatea preparatelor pline de sare,(că de-aia suntem nevrotici și hipertensivi, mâncăm sare cu polonicul)! Cum  ar mai fi viața, fără sare, că fără piper, e nașpa?

Cuvintele nu pot exprima ceea ce

echipamentul modern de redare o poate face, fără să redea și emoția! Interiorul bătrânei saline nu numai că este un momument istoric, nu numai că este o imagine de basm, dar și dovada bogăției acestui pământ! Privind asemenea gol, imensul gol, înțelegi că acolo nu numai că s-a muncit, dar valoarea acestei munci greu poate fi cuantificată, pentru că e vorba de cantități enorme de sare excavată! Și, oricare ar fi prețul, nu e singurul loc unde rămâi mască!

Punând la socoteală și pădurile de pe versanții stâncoși, vom înțelege de ce ne omoară ăștia - pentru o sărmană țară bogată! Și astea nu sunt decât picături de apă de ploaie, comparativ cu ce-om avea în străfundurile  pământului!

            Nu cei de afară ne vor răul, ci celor din interior trebuie să le mulțumim că ne fură căciula, ca s-o vândă, pe-un kil de cuie! Frumoasa țărișoară, expusă în târgul de sclavi, despuiată, așa văd viitorul! Și, pe bune și fără mișto, chiar dacă mă calcă tancul și mă trag pe roata de rezervă, n-am să încetez niciodată să-mi laud țara! Nu și pe papuașii care o conduc, care sunt, toți, o apă și-un pământ!

Nu mai insist și vă las la ale dumneavoastră! Pentru că, nefiind prost de tot, observ că mai multă trecere are piercing-ul în locuri dosite, decât analize inutile, de lovit coarda sensi-bulă! Din păcate, nu e bine! Și-aș vrea ca, peste alte mii de ani, tot românii să-și amintească de măreția Munților Carpați, nu călătorii  extraterești din constelația Tigăii!