BINE CĂ NU SEMĂN CU EI!

 “E bine, că nu semăn cu ei! Uite! stau aici, lângă trecerea de pietoni și aștept să se schimbe culoarea semaforului! Eu nu sunt prost, ca tembelul care tocmai ce traversează acum, rânjind ca de o glumă bună! Toți șoferii l-au hrănit, are frigiderul plin, dar el e vesel, așa l-a învățat mumă-sa, că poți face tot ce vrei, dacă vrei! Și mie mi-e foame, dar nu trec în fugă, pe roșu! Acum trei zile, unul dintre ăștia, glumeții, a sfârșit prost, că deștept, nu putea fi! L-a luat, unul, pe capotă, n-a avut timp să frâneze. N-a murit bouleanul, dar bietul șofer a rămas fără permis și cu dosar penal. Vițelul a ajuns la spital, cu mai multe oase rupte, să vedem dacă mai râde ca o cizmă! Uneori mă întreb - cine e javră și cine, nu? Dacă n-ați observat, noi, câinii,  respectăm regulile, legile, semnele de circulație! Ați văzut cum trecem pe trecerea de pietoni? Dar pe bipezi, i-ați văzut trecând pe lângă? Câți câini ați văzut în stare de ebrietate? Sau cu telefonul în ureche, pășind, ca în transă, prin fața mașinilor staționate?

Noi, câinii, avem onoare! Mai intră câte unul dintre noi, în botul mașinilor, dar nu întotdeuna e vina noastră! Nici nu vă închipuiți, câți maniaci devin șoferi! Mulți nici nu se gândesc, că, lovindu-ne, fac praf, mașina, și nu avem asigurare, să acoperim pagubele. Sunt sadici, cu permis, care sunt în stare să treacă peste tine, înainte - înapoi, până capeți dungă, precum pantalonii! Nici morți, nu ne lasă să trăim! Și nu avem nicio asigurare, că lucrurile se pot schimba! S-au apucat, băieții, să se calce, între ei!

Noi, câinii, nu suntem vaci! Pe alea le ocolesc toți, știu oamenii  că-s proaste - rău! Eu, unul, nu cred că-s proaste, doar se fac! Merg pe drum, așa, agale, legănându-și coada și poponețul, le ocolesc toți, sunt imprevizibile! Te trezești cu vaca pe tine, cât ai zice FÂS! Chestia cu legănatul poponețului a fost împrumutată de la alte vaci, că-i plină lumea bipedă! Așa s-a ajuns, fiecare se poate trezi, cu vaca lui, pe el! Nici nu se mai poate mișca și zice că-i văcar!

Noi, câinii, n-o să zicem niciodată că oamenii sunt javre! Chiar dacă se comportă ca atare! La noi, câinii, JAVRĂ nu e epitet jignitor, e vorbă de alint. “Jăvruța mea scumpă!”, cum sună? Nu sună ca DRAGOSTEA MEA BESTIALĂ!? Sau ca “Draga mea? Sufletul meu”?

N-am înțeles, cum de-am fost aleși noi, să fim sosii a răului! E mai plăcut să auzi- CÂINE, CE EȘTI! MI-AI MÂNCAT VIAȚA?  E bine de știut - noi roadem oase, nu vieți! Ia încercați să roadeți o viață, cât de mică, să vedem, puteți? Ce vă face să credeți, că noi preferăm asta, în loc de un rasol de vită?

Trebuie să recunosc - avem și asemănări cu voi! Cum ar fi urinatul, pe unde se poate! Și pe unde se uită lumea! Numai că noi ridicăm piciorul, să nu ne stropim! Voi, oamenii, nu ridicați mai nimic, nu contează că bate vântul, când ajungi la faza asta, nu mai simți stropii!

Noi lătrăm la lună! Așa se spune, deși eu, unul, n-am făcut-o niciodată, mi s-a părut o stupizenie! Ce-am cu biata Lună? Păi, dacă n-ar fi ea, aș putea să mai mușc dintro fesă suculentă? Aș vrea să văd, barem o singură dată, pe un om lătrând la lună! Nu o dată pe lună, e prea des! Să-l văd cu capul dat pe spate, cu limba atârnând pe delături, scoțând sunete guturale! Brrr! sinistră imagine, demnă de Serge Brussolo!

Ce mă enervează, e că se pun prea multe pe cârca noastră, a câinilor! Când voi aveți câinii voștri, mult mai javre decât noi! Pe ei, de ce nu-i folosiți ca scut? Ca lance, sau baionetă? Sau ca exemplu? Cred că mizați prea mult pe tăcerea noastră! Ia închipuiți-vă, că ne apucăm de lătrat, toți, odată! Nu vi se ridică părul pe sub axilă? Nu se fac creți, prin zona inghinală? Cum? ați vrea, și voi, să urlați, toți odată, dar vi-e frică? Păi ce, voi aveți hingheri? Voi aveți călăi, nu hingheri!

M-am ambalat prea tare și am răgușit! Nici când am participat la miting, nu mi s-a uscat botul, ca acum!

Așa, da! puteți da din coadă! Vă iese datul din coadă, cum vă e datul! Mai aveți puțin și vă specializați în frisbee! să văd atunci, cum săriți în aer!

M-am apucat să învăț o limbă străină! Parcă v-am mai spus asta! Nu e același lucru, învăț are-maica! După tentativa cu mieunatul, orice pare mai ușor!

E a treia oară când se face verde, și eu, tot aici sunt, lângă trecerea de pietoni! N-am trecut, deși niște copii drăgălași, ei, și cu fundurile lor drăgălașe, mi-au dat șuturi!  N-am de gând să fiu adunat cu penseta, de pe bara din față! Sper să mă recunoască, după bot, la reconstituire!

Nu vă invidiez deloc – degeaba hămăiți voi, că numai unul, cu pedigree recent, poate să mă înlocuiască! Dar toate astea, vi le-am mai spus și altă dată!

Și ce? s-a schimbat ceva ?"