Celebra flacără violet pe
mine nu m-a făcut să râd, în 1996 am avut prilejul să simt pe pielea mea, dacă
pot spune așa, cum stă treaba cu bioenergia. Și eu, ca și voi, auzisem de
bio-câmp, dar încă nu păscusem pe el, noroc cu un amic de-al meu, Doru, mare
fan bioenergie-paranormal, care mă prelucrase puțintel, dar tot sceptic
rămăsesem. Și nici nu mă aștept că o să mă credeți, fiecare e liber și cu
discernământ!
Iată ce s-a întâmplat:
eram un grup de împătimiți al
SF-urilor și am hotărât să înființăm un cenaclu de gen, dar nu numai! Și cum
capul răutăților - cel ce venise cu ideea, stătea la curte, ne adunam la el, fie
în casă, fie afară, pe prispă! Dacă stau bine să mă gândesc, cu mintea mea
de-acum, nu cu aia de-atunci, trebuie să fi fost amuzant să vezi un grup de
indivizi-individe, cu ifose de creatori, citindu-și așa-zisele opere, mai mult
criticând pe alții și contrând criticile legate de propria concepție! Dar era
creativ și năștea sentimentul că nu trăiești chiar degeaba, făceai parte
dintr-un grup prea puțin eterogen, dar alcătuit din oameni simpatici și cu
multă inimă.
Deci, în duminica
aceea, am întârziat destul de mult, nu mai țin minte de ce, dar nu
murea nimeni de dorul meu, așa că intrarea mea nu a stârnit replici, căzusem
exact în mijlocul unor discuții în contradictoriu, legate de o povestire despre
care nici azi nu știu ce cuprindea. Până s-au mai calmat spiritele, fiind
extraordinar de cald afară, n-am mai cerut apă de la gazdă, ci am alimentat
direct de la cișmea, o să aflați de ce pomenesc de asta!
Așadar, discuția era în
toi, eu eram în plus, nu eram însă, singurul, am observat că mai era o tipă
blondă, trecută de 30, care asculta doar cu o ureche, se vedea clar că se
plictisea! Cum nimeni nu s-a sinchisit să mi-o prezinte, am tăcut și eu,
bătrânește! Numai că, nu peste multă vreme, am văzut-o căutând după poșetă,
abia atunci m-am aplecat asupra urechii gazdei, am întrebat cine-i tipa, am
aflat că era cu bioenergia, vroia să deschidă un cabinet pe chestia
asta, chestie care, totuși,atunci nu mă pasiona. Și când s-a ridicat și a
dat să plece, n-am rezistat, nu merita ca, după ce fusese total ignorată, să
părăsească scena fără umbră de atenție:
- Am auzit că vă ocupați
cu bio-câmpurile
S-a întors brusc, s-a
uitat la mine ca la un marțian, și cu o căutătură aspră, a replicat:
- Da, dar tu nu crezi în
asta!
Atât de convinsă era de
ce spunea, încât m-a săgetat, o idee -ce făcuse, mă scanase? Și dacă tot voia
război, să trecem la război:
- Atunci explicați-ne și
nouă cum stă treaba cu bioenergia, că ... nu știm prea multe!
Am vrut să fiu ironic și n-am reușit decât să-mi sap singur
groapa, s-a așezat, de data asta, în largul ei, captase brusc atenția tuturor,
a început să explice că fusese chemată de o familie din oraș, deoarece aceștia
aveau o fată. Iar fetei, doctorii nu-i mai dăduseră nicio șansă, le-au spus
părinților să se pregătească de ce e mai rău! Părinții s-au gândit să încerce
orice să-și salveze copilul, s-au gândit și la ea, au chemat-o și, când a
intrat în cameră, deși fata era cu spatele, a întrebat cine a intrat. Maică-sa
i-a răspuns că-i mătușă-sa, dar fata, fără să se întoarcă, i-a spus că nu-i
adevărat, e altcineva. Rămasă singură cu fetița, fără să intre în detalii, ne-a
povestit cum copila a intrat în
transă, iar când a revenit, povestea ceva despre un coridor luminat, cu două
voci distincte, care, fiecare, indica o direcție contrară, lupta dintre bine și
rău, dintre viață și moarte, despre care vorbesc toți cei care zic c-au plecat
din lumea asta și apoi, au revenit! Zău?
Eu, unul, mai că nu mă
tăvăleam de râs, mai auzisem bancul cu coridorul și vocile, însă, brusc, mi-am
amintit că soacră-mea s-a răcit din senin, într-o noapte, noroc cu socru-meu,
care a stropit-o cu apă, i-a tras și niște palme, i-a frecat încheieturile,
până și-a revenit! Și, de atunci, povestește la cine vrea s-o asculte, cum visa
că mergea pe un drum mărginit de copaci, către o lumină, în timp ce două voci
îi spuneau care, să meargă înainte, care, să se întoarcă, ultima a fost mai
puternică, și a simțit căldură - se întorsese la viață! Trecând peste
deosebiri, era frapant că cele două povestiri semănau, soacră-mea nu o cunoștea
pe tipă, iar probabilitatea era spre zero -să vorbească aproape identic despre
același lucru, soacră-mea de la țară nu avea timp nici de mâncare, dar să mai
caște gura la trăsnăi!
Și totuși, mă amuzam, mă
atacase direct, orgoliul meu suferea, refuzam să mă dau bătut, deși nu era
nicio miză. Tipa ne-a privit, cred că era obișnuită cu scepticismul oamenilor,
dar n-a cedat, a început să dovedească esențialul – nu glumea! Ne-a privit pe
fiecare, apoi ne-a spus de ce boli suferim. Cum mai toate erau comune, nu mi
s-a părut relevant, de două deja știam, a treia am descoperit-o peste doi ani,
în circumstanțe nu tocmai plăcute! Mi-a trăsnit prin cap să o iau peste picior,
așa că i-am aruncat mănușa
-Am auzit că
bio-energeticienii pot ghici bolile după fotografii! Uite una! și-am scos un
afiș alb-negru, copie xeroxată după
un afiș electoral al viitorului primar, aflat atunci în campanie electorală.
-E bolnav de
plămâni! mi-a spus, după ce și-a trecut mâna peste copia respectivă.
Mulți dintre cei prezenți
au râs, eu nu! Cu o zi înainte mă întâlnisem cu soția candidatului, ne
cunoșteam, mi-era director la colegiul unde profesam toți trei. Doamna mi-a
spus că, de o săptămână, soțul îi zace-n pat, mi-a cerut să nu spun cuiva, să nu-l afecteze în alegeri,
lumea e susceptibilă la orice. Așa că eram printre acei puțini care știau acest
amănunt care, ulterior, nici nu s-a dat publicității. Și, totuși, eu tot nu credeam ce - mi
spunea doamna Bioenergie, și nu eram singurul!
Cred că simțea asta, a
privit spre un băiat de clasa a IX-a, și l-a întrebat dacă nu are placă la cap,
lucru pe care nimeni din cei prezenți nu-l știa. Acesta a privit-o, mirat, s-a
înroșit la față, nu-i plăcea să recunoască, dar da! căzuse cu bicicleta când
era mai mic, a trebuit să-i pună o placă metalică!
Începeam să ne schimbăm
părerea, dar lucrurile continuau să înainteze, ea acum trecea la treabă- a
întrebat o altă tânără dacă mai pictează, lăsând-o stupefiată.
- De… de unde știți,
nici mama nu știe?
- Dacă ai să
perseverezi, îți va fi meserie, dacă nu…!
Fata, astăzi femeie
măritată, având copii, lucrează în publicitate- design!, e bine cotată, în
liceu era premiantă și olimpică la română și matematică!
Soția gazdei, membră și
ea a cenaclului, părea că nu e în apele ei. Bio-doamna a întrebat-o dacă o
doare capul și aceasta a confirmat. A rugat-o să se ridice în picioare, s-a
poziționat în spatele ei și a început să facă niște rotiri cabalistice, din
brațe, în jurul capului femeii. Să nu te bufnească râsul, orice om normal nu
putea crede decât că ar fi șarlatanie! I-a cerut să-i confirme dacă
durerea s-a accentuat, nu era nevoie de confirmare, pacienta ad-hoc avea pe față
o grimasă ce trăda suferință.
- Peste 10 minute,
durerea va dispare! i s-a comunicat, iar gesturile cu mâinile rotite au mai
continuat cam un minut, după care “victima’ s-a
așezat, în timp ce energeticianca l-a chemat pe puștiul cu placa la cap,
l-a pus stea cu spatele la ea și să închidă ochii. În spatele băiatului, și-a
așezat mâinile paralel , la vreo 10 cm, cu corpul acestuia și a început să
deplaseze mâinile stânga-dreapta, înainte- înapoi, timp în care corpul acestuia
se mișca, păstrându-și paralelismul cu mâinile, dar fără contact cu
acestea! Pur și simplu, trupul se balansa mișcat de o mână nevăzută, puștiul nu
avea cum să vadă direcția de deplasare, era cu spatele și cu ochii strânși.
După ce a terminat, a
întrebat-o pe soția gazdei dacă o mai doare capul și aceasta a confirmat că nu.
Așa că a trecut la proba finală- a luat un pet de Cola, l-a umplut cu apă de la
robinetul din curte, de unde băusem și eu mai devreme, chiar de mai multe ori.
A început aceleași mișcări deasupra apei, e posibil să fi făcut cine știe ce
incantație, oricum, la fiecare demonstrație, noi, cei prezenți nu am auzit așa
ceva. Ne-a pus să gustăm, anunțându-ne, în prealabil, că apa și-a schimbat
gustul, era ‘menită’ pentru
toate bolile noastre, va rămâne
nealterată peste 6 luni, indiferent de condițiile în care va fi ținută. Deși nu
a spus care va fi noul gust, eu, unul, am simțit că avea gust de metal,
oricum nu mai era cel dinainte. N-am nici un interes să mint, de aceea nu dau
numele doamnei, pot preciza, însă, că a fost o prezență și pe canalele TV -
ne-a întrebat dacă are gust de fier!
Am exclus hipnoza, am
exclus regizarea unei astfel de întâmplări, nu se cunoștea decât cu gazda, și cu
ea, de dată recentă, noi, ceilalți, fiind total străini. Mai târziu, și-a
deschis un cabinet în oraș, peste câteva luni s-a mutat într-un oraș mai mare,
unde este și astăzi.
Am mai citit despre
biocâmp, bioenergie, am început să mă gândesc la multe lucruri, cum ar fi
deochiul, farmecele, anomaliile, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că un
preot, când i-am aruncat mănușa despre toate astea, poate să-mi dea o astfel de
replică:
- Ce te miri așa, păi de ce crezi că sfinții sunt
reprezentați cu halou deasupra? Pentru că ăla e biocâmpul lor, mult mai
puternic decât al oamenilor obișnuiți! Și de ce Iisus Hristos este înconjurat
de o aureolă? Pentru că El are cel mai puternic biocâmp, pentru că este cel mai
curat, din punct de vedere spiritual! Ori biocâmpul se bazează pe curățenie
spirituală, nu pe abaterea de la drumul cel drept!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu