POTOPUL –VARIANTA MODERNĂ!

Și dintr-odată, cerul a pornit sistemul de stins incendii, pentru că poluarea datorată gazelor de eșapament  a atins un nivel record. Și ploua, nene, ploua, de nu se mai termina! Toate scursurile au pretins să devină pâr(n)aie, pâraiele au ajuns râuri, râurile au trecut în categoria grea, adică fluvii, iar fluviile au început să toarne... am încurcat ceva! cred că era vorba de vărsat ! nu, nu de vomitat! de vărsat în mări și oceane, care s-au umflat de ciudă, mai precis, și la propriu, și la figurat!

Șuvoaie de ape clocotinde și murdare, antrenând, în goana lor către nicăieri, peturi, case, gunoi menajer, excremente, sârme cu rufe puse la uscat, alte case, niște multe blocuri construite cu material reciclabil! Treceau în goană, iar alunecările de teren s-au oprit, nemaifiind terenuri, peste tot doar apă!

Noe, obligat să iasă la pensie la cerere, nu era pe fază, așa că arcă, ioc! Poate vreo 2-3.000 de iahturi, câteva bărci, câțiva care făceau pluta, plutașii fuseseră luați de apele care curgeau la vale, fără opreliștea pădurilor dispărute pe vecie, de unde copaci? Din puietul plantat, de-abia făceai o coroniță pentru premianți! Atunci a început măcelul -apele care aspirau, măturau și curățau ecologic zonele populate, înșfăcau pe câte unul, doi și chiar grupuri, de exemplu, pe cei care se aflau în ședință, consfătuire, mai rar -lansare de carte, cel mai mult, pe cei care puneau la cale vreo blestemăție, cum ar fi un nou impozit pe apa pluvială, maritimă și fluvială!

Potopul i-a prins pe alde Clăbucilă pe un deal mai răsărit, nu avuseseră bani să meargă la munte, astfel că urcaseră pe dealul amintit, pe care îl botezaseră Muntele Lui Homo Sapiens Erectus, a nu se confunda cu vârful asemănător!           Cum apele nu mai creșteau așa vijelios, putură să-și dea cu părerea asupra modului total necorespunzător, a felului discriminatoriu, de a acționa, apele acestea înecând, aparent fără motiv, multe necuvântătoare, dar și mulți cuvântători vioi!

- Uite-l pe ăla, s-a urcat în copac, stătea comod acolo, și nebunia asta plină de apă l-a luat cu tot cu pom! Nu era primarul? Că pe vice l-am văzut mai devreme c-o pungă-n gură, că lui numai la punga lui îi era gândul! Da’ nea primarul, cine-l viza, cine-l viza, că era tare-n pom? Cum  de l-au săltat de(a)bea acum? urlă contra vântului, (după ce, mai înainte, de frică, practicase altceva!) Ion Clăbucilă, șefuțul familiei.

- Da’ pe Gorgoază, deputatul, ați văzut cum l-au înecat saltelele alea aduse din Germania, cu care se lăuda că le probează cu toate divele? Alea l-au tras la fund, era grele cu ele! îndrăzni, fiul cel mare, Fănică Clăbucilă, decretat cel mai pompălău poștaș din zonă, actualmente cocoțat în turla bisericii ce stătea să cadă, vis-a vis de dealul unde ceilalți competitori încă mai supraviețuiau. Proba de inteligență spontană îl epuiză aproape în întregime, de era să cadă în bulboana din jurul bisericii, noroc cu remarca acidă a soră-sii, Mieluța Clăbucilă, care tremura, udă fleoșcă, înghesuită într-un stog de fân scărmănat de vânt:

- Bălălăule, n-ai văzut trecând pe lângă nasul tău manechinul pe care nevasta lui Angoasă, bancherul, își etalează bijuteriile? Era plin de sticloanțe și diamanticale, nu puteai să întinzi și tu mâna, să înșfaci măcar un colier mai baban?

- Lasă-l, fato, că stă prost acolo, mai are puțin și se dărâmă biserica, or să creadă bigoții satului că s-a dărâmat de prea multă necredință, de când n-a mai el fluierat prin biserică...! aruncă o vorbă capul familiei.Vezi că-ți arunc, dobitocule, funia asta, agață-te de ea, să te scoatem la mal, cum am mai făcut și altă dată!

Fănică prinse funia, funia îl prinse pe el, apele îi prinseră pe amândoi, dădură cu ei doi de fund, dar, mirare! Fănică ieși la suprafață, funia, nu, se rupsese, săraca, cărând 124 kile de porc slăninos, cât cântarea Fănică în viu! Ieșit la liman, poștașul  emerit dădu glas sentimentelor sale, pe care nu le mai auzise din copilărie:

-Măi oameni buni, da’ vouă de coliere vă arde pe apocalipsa asta? Nu vedeți ce-i în jur?

Supraviețuitorii trebuiră să recunoască faptul că are dreptate- nu se vedea nici în cer, nici în pământ, ceea ce nu-l împiedecă pe Ion Ce Clăbucilă să constate:

- Da prosta de mă-ta unde-a dispărut, c-așa face când îi bine ei bine și vrea să chiulească?

Părerile fură împărțite- unul, că i-a văzut baticul atârnat de poarta școlii, când apele au târât-o pe lângă ei! Alta, că parcă ea era cea care îi făcea cu mâna de sub o mașină care se rostogolea, dar nu credea că gestul era unul de revedere! Până la urmă, au decis -S-a dus, biata mamă, a scăpat de toți! în timp ce ei, s-au scăpat pe ei!

Tristețea săpase ceva ciudat pe fețele lor murdare -lacrimi! Dar  trebuiau să meargă mai departe, viața merge înainte și fără mame! Și tocmai în acel moment auziră zgomote în spatele lor, crezură că potopul îi lua prin învăluire! Da de unde! un grup de omuleți uzi și cu tremurici în glandă, printre care detectară prezența primarului, viceprimarului, deputatului, era și Angoasă cu nevasta, ba chiar și manechinul cărător de valori, o lume pestriță, din care nu se zărea nici un dușman! 

Multe fețe pe care se obișnuiseră să le întâlnească la desele bătăi stârnite din senin, terminate cu capete sparte, dinți rupți sau dislocați, clienți fideli ai postului de poliție, în fruntea cărora trona, bineînțeles, șeful de post! Alături de ei, se mai vedeau ceva megieși care le încălcaseră pământurile, avocatul care îi reprezentase la un proces pierdut, barmanul prins că pritocea vodca și rachiul la cârciumă, până nu mai îmbăta nici musca de-căzută în pahar! Și toți îngrămădiții de pe deal începură să se bucure că scăpaseră de la moarte, apele începeau să se liniștească, ei începeau să gândească la reluarea vieții lor obișnuite, întreruptă în mod neplăcut de potop!

    

Dumnezeu tocmai juca șah cu Sfântul Pafnutie, când în norișor dădu năvală Noe, supărat, chiar  deznădăjduit, că apele scăpaseră de sub control, fără contribuția lui:

- Doamne, iartă-mă că n-am fost pe fază, să mai salvez vreo specie-două! Puteai să-mi dai un SMS, prea multă lume pedepsită, prea mulți  au murit! Mai puneam și eu mâna, sunt atâția credincioși care nu meritau asta!

Dumnezeu privi la mulțimea care se îndrepta, încolonați cuminți pe cinci rânduri,  către Rai (printre ei, și madam Clăbucilă), mustăci nițel și zise:

- CHIAR  NU AI FOST PE FAZĂ! AI FI VĂZUT CĂ NICI DE DATA ASTA N-AM PROCEDAT ALTFEL DECÂT DE OBICEI -I-AM LUAT LA MINE PE CEI CARE M-AU ASCULTAT ȘI PE CARE ÎI IUBESC, PE CEILALȚI  PĂCĂTOȘI I-AM LĂSAT SĂ MAI ISPĂȘEASCĂ! PENTRU EI ACUM ÎNCEPE IADUL! SĂ-I VEDEM CUM SE DESCURCĂ!