UNIVERS SF-METEORITUL ȘI GOGOAȘĂ!

      Goal și Zdrell, doi pui de lilicambrieni, se jucau cu mingea în curte, când Zdrell, neținând cont de sfaturile fratelui său mai mare, lovi gogoloiul săltăreț atât de tare, încât aceasta nu numai că ieși din curte, dar prinse viteză și dusă fu mingiuța, pe vecie! 

-Iar ai comis-o! și doar ți-am spus că nu mai avem alta! îl admonestă Goal, sătul să tot facă rost de mingi. 

Mingea trecu razant prin partea locului, călcă pe accelerație, trecu în viteză printre toate obstacolele, ca o bilă de biliard, se ciocni cu unul mai răsărit, schimbându-și direcția, dar nu opri la semafor, ce, era proastă?

Peste cam două ore, stațiile de pe Terra recepționară semnale, care indicau apropierea unui meteorit cu diametrul de 754 metri. Ciocnirea cu planeta este iminentă!

Gogoașă stătea pe deal și se scobea în dinții rari, ca la furcă, încercând să-și adune gândurile, alea nu vroiau în turmă, iar Gogoașă nu vroia prea mult efort intelectual, așa cum nu dorea niciun fel de efort! Ziua debutase cu un căscat cât toate zilele de post, o răsucire pe cealaltă ureche, că pe una intra ce-i spunea nevasta, asta era pentru ieșirea pe cealaltă. A spune că-l cuprinsese o lene, ar fi un pleonasm și un atac la putoarea! pardon! pudoarea lui - îi era lene de când se născuse! Ba, dacă stăm bine și mai gândim, anii mai puseseră pe el ceva cheag de lene! În atare condiții, nu fu de mirare că-și luă nevasta de cot și făcură împreună cca 56 de pași, transpirând, în sfârșit, la urcatul dealului vecin cu ograda lor, unde, epuizați de efort, se trântiră pe iarbă, că de tăvălit prin ea, nu mai aveau energie.

Meteoritul se izbi de planeta Ghighis, ceea ce îi mai încetini din viteză, compoziția sa elastică amortizând izbitura, dar nu reuși să-i schimbe și direcția. Stațiile de pe Pământ săriră în sus de bucurie, oamenii ce lucrau în ele, nu! se părea că viteza era frânată, impactul urma să nu mai fie atât de dur! Fie ce-o fi!

Gogoașă vroia să admire stelele, dar la 12.00 ziua nu erau stele, ci doar păpădii circulante, care-ți intrau în gură! Era destul de plictisitor să stai să aștepți ajutorul social, mai ales că era închis la cârciumă, l-a apucat și pe banditul ăla să plece în Franța, a lăsat-o pe ciuma de nevastă-sa, zgârcita scoțienilor, să nu mai dea pe caiet! Dar ce-i cu gogoloiul ăla ca zboară pe cer, drept spre noi?

Meteoritul lovi planeta, nu foarte tare, dar, la mărimea lui, nu fără urmări - un val de cutremure zgâlțâiră toate formele de relief, cu tendința de a le amesteca! Valuri seismice/ tsumani, de la 17 metri, la 12 mm, clătiră plajele încărcate cu turiști adormiți. Soarele duse mâna la ochi, schimbând de drum, iar păsărelele făcură pe ele, de surpriză!

Corul câinilor urlători fu tras pe CD-uri, apoi distribuit de ISU, pe post de alarmă ante-atomică, anti-seismică, anti-politică și ante-metaforică! Nu se pun câinii vagabonzi, aia au treabă cu împerecherea, nu cu alarmele! și nu-s chiar singurii!

Gogoașă nu simți nimic, de mult nu mai simțea mare lucru, nici pentru el, nici pentru lumea înconjurătoare, copii, nu avea, dar nu era pagubă, iar pentru nevastă-sa... scroafa era moartă și îngropată în spatele cotețului! Și, la urma urmei, ce trebuia să simtă? Era treaba lui?

Totuși, nesimțit era el, dar și curios nevoie mare - mai trece câte ceva,  mai alungă plictiseala, mai trece timpul! Nu rezistă tentației, o lasă pe muiere să doarmă tuflegită în iarbă, în continuare, și cu viteza melcului turbat, se îndreptă către mingea  uriașă, portocalie, ce părea că e inscripționată cu Coke pe ea! Se învârti, siderat, în jurul chestiei, ne-priceputul de el nepricepând ce poate fi, dar, mai ales, la ce poate folosi! O fi vreo sculă nouă de arat? O fi vreun satelit artificial? damblagit de vreme, auzise și el că mai cad astea, cum mai cad și avioanele, dar nu pare avion!

Își făcu curaj și atinse cu mâna suprafața corpului delict, care părea că se ondulează sub mâna lui!  Nu știa cu ce s-o compare, dar vă spunem noi, după plescăit, aducea a silicoane! Oricum, senzația era plăcută, dar se trezi cu  ceva ca o lopată peste mână - nevastă-sa, brusc trezită și brusc-geloasă, îl surprinsese asupra faptului:

- Ai grijă pe ce pui mâna, e primejdios!  Cine știe cine a aruncat gunoiul aici, mai faci vreo exemă, cum ai făcut și data trecută, când ai găsit punga aia cu rahat în ea!

- Asta a căzut din cer! 

- Și aia tot din cer, eram printre blocuri! Știi ce-mi trece prin minte?

- Dacă știam, eram mai ceva decât baba Veta, ghicitoarea!

- Ăsta n-o fi, din ăla, pietroi din stele? Că ăștia e plini de tot soiul de materiale din alea scumpe, perle, Swarosvki, zafire, zmaralde?

- Dă-le-n măsa, mă vezi scobind la pietroaie, cu târna-scopul ăla, cum i-o mai zicând la scula dentistului! Ia vezi, poate atârnă ceva de moviloi, să nu plecăm cu mâna goală! Să ne iese, barem, de-o măslină, ceva!

Până la final, plecară nemulțumiți, mai ales că le fusese deranjată și siesta, se constipase săraca siestă! 

“Săraci cu duhul, săraci cu glagoria, săraci, săraci, săraci! De aia aruncă toți cu pietroaie în noi, la sărăcie, tot să arunci un os de ros, dacă nu! merge și-un meteorit, că din ăștia nu râvnește și nu fură nimeni!” își făcu Mea Pulpa bietul Gogoașă.