Ariciul zgubilitic se
răsuci în jurul axei sale, încercând să-și prindă coada, chestie care nu-i
reuși, cum nu reușise nici altă dată! Așa era domnia-sa, se învârtea cât se
învârtea și tot... așa nu nimerea! Când nu știi ce învârteli să faci, ... te
răsucești și-n mormânt, la arici - în pământul natal! Aricilă este acum obsedat
de o idee, pe care o vrea filozofico-abstinento-emblematică, ce-o fi asta, nu
întrebați, că nu știe răspunsul:
Dacă fiecare
și-ar vedea de treaba lui, cât de bine am duce-o? În loc să săltăm ochii
peste gard, la vecini, în loc să ne uităm sub fusta sau plapuma cui nu
trebuie, ce-ar fi să ne uităm la bârna din ochelarii noștri! Apropos, ca arici,
știți ce viziune ai, de jos în sus, când te uiți sub fusta cuiva? Cam egală cu
cea când te uiți la politica românească, adesea fără ...! Dar să lăsăm
divagațiile pe seama celor care divagă, iar noi să aruncăm o privire spre e-ul
interior, cam mărișor, bietul de el, comparativ cu pretențiile noastre, adică
cu c-âhul exterior!
La un sondaj
de opinie, la întrebarea Ai furat vreodată?, 89% dintre răspunzători vor
răspunde Categoric, NU,
NICIODATĂ! Ha!ha!ha! Zău? Da’
când te-ai cățărat pe gard, pentru un pumn de zarzăre crude, cine era solistul
nevocal? Mama lui Ștefan cel Mare?Ah! sorry, ăla nu era furt, ci însușirea pe
nedrept de bunuri care nu-ți aparțin! Da’ când ți-a dat bleaga aia de la
farmacie rest de la sută, când tu ai dat o hârtie de 50? Ai comentat? Nu!
dacă a fost proastă, să-i pună din buzunar! Da’ când a uitat fraierul ăla
portmoneul pe tejghea, ai strigat după el sau l-ai băgat în buzunar, fluierând
a pagubă? Că era paguba lui! Ai uitat de faza asta, ți-ai adus aminte
numai de nul? Nu furi, nu? Dar când un arici străin ți-a intrat pe teritoriu și
ți-a ‚săltat’ moto-săpătoarea, i-ai dat cu toroipanul în freză, ăla era furt,
nu-i așa?
Cred că ne
naștem cu câte un set separat de unități de măsură, unul, drăgălaș, pentru
propria persoană, eventual rude și persoane iubite! Altul, draconic și
neiertător, pentru restul omenirii dezlănțuite! Le folosim funcție de situație,
le iubim sau le urâm, dar cert e că avem o ditamai părere bună despre noi, și
una hidoasă, despre ceilalți! Și, pentru că nu rezistăm tentației de a ne vârâ
năs’ciorul unde nu nu fierbe oala noastră cu ciorbă, îl băgăm ...unde nu
trebuie, după care ne smiorcăim că-i buba mare! De exemplu, vecina mea, care,
începând cu 06.00 am, stă ca cioara-n par, cu ochii beliți pe stradă! Cred că
nu are ocupație, dar nu poate prăși în jardinieră, nu sapă după napi, nu rupe
gâtul la un pui, sau nu scutură purecii din covorul din fața ușii? Trebe
să zacă-n soare toată ziua, că de aia cred că e bătută-n cap, cronometrând
populația civilă care alergă în toate direcțiile? Am senzația că știe mai bine
decât mine ce am în portbagaj sau în magazie, că de-aia, când nu găsesc ceva, o
întreb pe ea! sunt sigur că știe! Partea proastă este că nu se mulțumește cu
atât, coboară din foișorul necesar spionării, se ascunde după gard și înjură!
Înjură ce prinde! are de toate, pentru toată lumea! Refularea
nedefulării!
Cei de teapa
ei tind să se înmulțească, parcă n-ar fi de ajuns că nu stăm cuminței în banca
noastră! Mai rău e că și cei care se cred haiduci, se cred mama corectitudinii,
sunt la fel de prolifici! Cine spune că-i corect? Cine arată cu degetul, chit
că degetul intră în grevă spontană, curbându-se către proprietar? Suntem o lume
de corecți și de cinstiți, numai că suntem orbi și nu-i vedem, doar oglinda ne
mai arată câte un exemplar pe gustul nostru!
Ghinion peste
ghinion, pe lângă mătreața răspândită din căpățână, nu luăm nimic cu noi când
ne retragem! Pornim la vale cu pardesiul geluit, din scândură de brad, stejar,
depinde de posibilități! cu același costum de unică folosință, cu aerul
că nu s-a întâmplat nimic!Și că să nu creadă cineva că estem proști, ne
mănâncă limba să mai zicem ceva despre cineva, chiar și-atunci!
Ce
ziceți de împerecherea dintre un arici și un cuc? ar ieși un arici cu cuc sau
un cuc cu arici!Așa-i când nu-și vezi de ale tale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu