Odată cu plecarea copiilor după Paște, casa rămase la fel de
goală ca pagină albă! Doar cu ceva umbre de cetățeni, doi la număr, care multe
nu prea aveau ce să-și spună, li se terminaseră bateriile și nu erau
reîncărcabile.
Nu erau deloc
bătrâni, abia băteau spre 50, dar timpul își pusese amprenta, erau amândoi
marcați pe viață: el, se fripsese cu-un bec ce-a explodat de furie că nu-i
lăsat să se consume din singurătate. Ea, cu fierul de călcat, confundat cu
telefonul mobil, după o partidă de somn ghebos! Fata plecase în Regatul Unit,
băiatul se făcuse un pic danez, amândoi străini unul față de celălalt, dar nu
și problemele lor. Cei doi părinți rămași orfani de copii nu se mai giugiuleau
deloc, singurele momente de apropiere erau zilele de salariu, moment dramatic
când împărțeau atât veniturile, cât și datoriile. Cât despre împărțirea
scatoalcelor, aceasta nu se mai petrecea de vreo 6 ani și-o țâră, de când
zăcuseră, după meciul de catch progresiv, ceva vreme în același salon,
grație unei verișoare medic, care crezuse că le face un serviciu (de exemplu,
unul de cafea!), punându-i împreună, fără să știe că era ultima oară când cei
doi vor dormita și vomita, în aceeași încăpere, și încă grație
somniferelor .
Când au hotărât
să-și ia fiecare serviciile pe care le aveau și-acum, n-au știut că
degețelul lor norocos nimerise locașul inadecvat- fuseseră prea bucuroși că
le-a dat laptele-n Passat, unul dimineață, celălalt, după - amiază, tot timpul
cu ochii pe copii, predare de schimburi, din mers! Și au trecut 10-20 de ani și
s-au trezit că nu-și aduceau aminte cum îl cheamă pe consort, cât despre ziua
de naștere, noroc că sunau rudele și prietenii, ei nu mai aveau habar! Ba nici
dezbrăcați nu se mai văzuseră de când fuseseră la mare, nici nu existau copii
pe-atunci! Și chiar zâmbeau în poză, parcă erau și fericiți! Curios, fiecare îl
suspecta pe oponentul-dizident, de aventuri extraconjugale, din păcate, scroafa
era moartă-n coteț, dacă nu la unul, măcar la doi! și asta nu din cauza bunelor
moravuri pierdute în grădina de zarzavat, ci doar din obișnuința acelor multor
ani, de roboți excentrici, incapabili să o ia de la capăt.
Turnura
lucrurilor a dat-o o chestie-trestie, adică l-au mutat pe el dintr-un sector,
în altul, era practic! o avansare, dar pentru împricinat părea o ghilotină,
cum, să nu se mai ducă, noaptea, la muncă? Iar când a dat și cu nasul de
nevastă-sa (ochii fixau plăcile de gresie), s-a simțit de parcă fusese prins la
furat ridichi de lună! Nici ea nu era mai exuberantă, părea că înghițise un
sconcs și-i venea înapoi pe gât.
Momentul cel
mai penibil a fost mersul la culcare, de multă vreme dormeau separați, iar
acum, se pare, și-au adus aminte că au ceva în comun-patul! Numai patul, nu și
activitățile adiacente, dintre care exemplificăm-spălatul pe dinți
înainte de culcare...! Cum? Asta nu se practică în pat, altceva se….? Trecem
peste amănunte și, după ce constatăm că dormitul spate-n spate își are
neajunsurile lui, ajungem și la momentul Dimineața, când s-au trezit dormind
buștean, pe parchet, fiecare pe o latură a patului și cu pătura pe pat, fără
ei, în timp ce dantura le clănțănea Bach și Mozart, stiluri diferite! Amândoi,
în aceeași clipă, năvăliră spre baie, reușind să-și ciocnească bostanii între
ei, plus de ușa pe care n-au apucat s-o deschidă! Mârâiră solemn în lupta
pentru ocuparea temporară a tronului, apoi el renunță, nu din cavalerism, ci
pentru că își adusese aminte că apartamentul mai are o baie, și gata! s-au
spălat rufele în familion!
Când el ieși
de la bărbierit, o găsi vopsind o dungă albă, cu rol de a delimita spațiul
personalului și acceleratului de 6.32 pm! Amândoi refuzând să comunice prin
principalul organ bucal, adică să deschidă gurița și să lege propoziții, restul
zilei îl petrecură trăgând linii cu vopseaua aia albă, până schimbară aspectul
general, ziceai că a venit iarna! Botoși, botoșei și amândoi
supra-încăpățânați, nu vroia niciunul să cedeze, parcă aveau ceva de împărțit!
Cum? Aveau? Eu n-am observat, poate din cauza vopselei!
Așa a început
războiul hetero-coclit, care, spun arheologii de prin vecini, ar fi durat cam
un an, în timp ce lor li s-a părut o veșnicie. Și cum parcă Blaga- poetul (nu
politicianul!) spunea că veșnicia s-a născut la sat, gurile rele spun că mânca
bureți, veșnica lor răfuială s-a născut tot la oraș!
Dintre
multele și seninele ale lor acțiuni, la fel de senine că un portavion atomic,
putem enumera trezirea de dimineață, prin duș forțat, în timp ce degetele de la
picioare sunt conectate la priză! Adevărat, o vreme aveau amândoi părul vâlvoi
tip afro, ea, în calitate de stropitoare, lipsise de la lecția cu electroliții,
apa reușind să-i mai calmeze nervii, după metode demne de ospiciu! Dacă
n-a băgat la bilă că apa conduce curentul, cum să știe cum se conduce un război
geopolitic în josul apei? El, mai des curentat la pungă, se mulțumi doar să
rânjească, independent de voința proprie. În schimb, puse în aplicare programul
de cutremure, realizat prin strămutarea unui cufăr vechi, antic și de demult,
făcând să vibreze geamurile, odată cu lenjeria de corp a doamnei, înșirată la
uscat în sufragerie, ba chiar și a celei purtabile, pectoralii intrându-I
într-o oscilație armonică de grad III. Cu o falcă-n cer și una pe TeVeu,
matroana trecu la sportul ei preferat, aruncarea cu polonicul, precum și la
magnetizarea protezei metalice a soțului, care se trezi cu dințometrul lipit de
calorifer, brusc și instantaneu. Toate astea pe parcursul unui singure ore de
antrenament!
Și uite - așa
trecu timpul, lăsându-și urmele pe chipurile și pe fizicurile, ticurile și
deciziile lor! Locuința semăna cu Hiroshima și Nagasaki, la un loc, amestecate
de bombă, nu-și mai găseau obiectele personale la locul lor, fie datorită unei
acțiuni secrete, fie, PUR, simplu și FAIRY, datorită atacului cu gaze naturale,
larg practicat de amândoi!
Răcirea
bruscă a vremii, core-lată cu răcirea și mai bruscă a veniturilor comune,
plecate la reparații sau ca daune de război, cu victime colaterale-
vecinii care nu-ș putea ține râtul AT HOME! Inundațiile catrastrofale, testate
prin deversarea deșeurilor menajere și poluante, din oala de noapte, direct în
auzul celuilalt! Ploile acide cu sifon și băuturi slab energizante, care făceau
să sară basca și să guițe vițelul! Înlocuirea sării fine, cu griș cu
lapte!
Imaginația
lor depășește cadrul clar-obs-cur al potențialului militar al taberelor
antrenate în conflict! (nu știu de unde îmi vin comparațiile astea
extremiste, posibil să mă fi intoxicat cu etanol!)
Și, într-o zi,
primiră, pe neanunțate, o vizită comună și urbană - au sosit copii!!! După
modul câș de a privi lucrurile, se pare că mai multe persoane slab interesate
îi puseseră pe aceștia la curent ( cel puțin 220 volți) cu meciul în
desfășurare, nu părea surprinși de dezastrul din apartament, aidoma cu cel din
viețile proprii!
Și odată cu
ei, pe ușă intră porumbelul păcii, porumbeii ce le ieșeau din gură și cele două
nepoate, ale căror apariții pe lume asta trecuseră neobservate din
cauza luptei secularo-selenaro-hilare, dintre doi oameni care se vroiau
serioși. Odată cu sosirea celor doi îngerași-îngerașe-îngerașuri, după o
mie de ani de întuneric, chipurile li se luminară, făcând inutilă îmbrăcarea
cămășilor de forță- daruri ale musafirilor! Cuțitele și-au luat locul în
sertar, satârul a alunecat în coșul de gunoi, spray-ul paralizant s-a ascuns
printre borcanele cu murături din cămară! Cei doi luptători s-au privit lung în
ochelarii cu dioptrii mari, au zâmbit la micuțele suflete inocente și s-au
întrebat cu glas tare:
-DE CE NE
PURTĂM CA DOI BĂTRÂNI CIUFUȚI ȘI PROȘTI?!? MAI PUTEM FI, ÎNCĂ, DE FOLOS!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu