NEAJUTORARE-ÎNCEPUTUL ȘI SFÂRȘITUL LUCRURILOR!

 Alin stătea cufundat în apa din cădiță și se juca cu rățușca, preferata sa, adusă de Gavriluț tocmai din Norvegia, de parcă nu erau rățuște și-n Românica, din alea turco-ceainizo-thailando-bailando!

Pe marginea căzii, în șir indiano-autohton, stăteau aliniate și celelalte colege de baie ale lui Alin -o steluță de mare, dar de la Fricuș, veșnicul turist prin Munții Apuseni, unde fusese o singură dată! Un pinguin adus de Gioni, din Egipt, se bănuia că se încearcă ameliorarea pinguinilor la condiții de secetă prelungită, dacă tot se topesc ghețarii, pinguinii n-or putea trăi prin deșert?!? Un căluț de mare, ce semăna tare bine cu un babuin, nu se știe cine l-a adus, e posibil să fi căzut de la vecinul de deasupra, el mai avea obiceiul să arunce nebunii din astea! Și, în alt sfârșit, o altă preferată de-a lui Alinuț, o cucuvea udă, amintind de potopul lui Noe. Nu era din cauciuc, ci chiar din pene naturale, la origini -ștergător de praf, dar putea, bine-merci, să fie stoarsă cu succes, împroșcând apă în toate părțile, înlocuind dușul!

Trecuse mai mult de-o oră de când se juca în apă, care se răcise, făcând să se încrețească pielea,... mai ales în zonele cu pielicică fină, fără exemple! Dar Alin nu comenta, nu scotea niciun zgomot. De când Fănel, vrând să-l scoată din apă la o chestie identică, s-a precipitat serios, scăpându-l pe Alin cu capul în WC! Ratarea posibilei tentative de înec i-a adus lui Fănel un atac cerebral, ce l-a lăsat cu gura căscată, dar, mai ales, strâmbă, cum era și-n prezent! Dar, cum la viața lui nu fusese o frumusețe, mare diferență nu era! Lui Alin i-a trebuit  o lună să-și scoată hârtia igienică din dinți, pentru că Nătușei, soția lu Fănel, speriată de consecințe, i-a venit mai la îndemână să-l usuce, prin tamponare, cu respectiva sugativă! O vreme se speria când vedea apă, dădea din mâini și din antricoate, dar a început iar să o adore, cum era și acum, când plescăia cu mânuțele făcând să sară stropi până-n sufragerie!

Marișca îl extrase, într-un  târziu, din zoaiele cu tendință de congelare, îl șterse bine-bine, pe toate părțile, până i se înroși pielea ca la rac, deși racul n-are piele! Frecția rapidă acceleră sângele răcit bine și cuprins de tuse convulsivă, astfel că Alin începu să dea-n călduri, dar, pentru că nu se găsi nimeni să-i ceară părerea, se trezi cocoțat în mijlocul patului lat, de trei persoane și ¼, proptit între perne, ca să nu cadă! Căldura plapumei îl învălui și adormi foarte curând, sub supravegherea Marișcăi, care, din când în gând, îi mai ștergea băluțele cu șorțul, să nu se scurgă pe pernă!

Noroc că nu trecu mult și acasă sosi Fănel, tocmai la timp să-l trezească, altfel ar fi murit sufocat, căzuse cu fața-n perne, în timp ce Marișca grohăia pe două tonuri alături de patul lui, din gura ei scurgându-i-se bale grunjoase pe care nu se găsea nimeni să i le șteargă! Ca să readucă situația la normal, Fănel îl reactivă cu două pălmuțe, dreapta și trei-stânga, care reușiră să-l deconecteze pe Alin, făcându-i să-i zornăie și creierașii dospiți, din căp’șor!

Doar strigătele personale îl salvă de la linșaj, strigăte ce treziră tot blocul, făcură câinii fără stăpân să se adune-n sindicat. Cineva străin sună la Salvare, altul, la Salvamont, dar sesiunea de urlături încetă în momentul în care Marișca îi vârâ în guriță o acadea de mango, preferata lui Alin! Ce mai, totul după preferințele sale, trai și-auguri!

Până la 16.00, când sosea și Nătușa, Fănel concepea jucării din hârtie, tot nu avusese norocul să conceapă și-un bebeu, așa că se mulțumea cu atenția lui Alin, ce căsca niște ochi, cam cât farfuriile de cafea primite cadou de ziua Marinei! Marina, sora Nătușei, era șeful suprem al casei. De ea se temea cel mai tare Alin! Când aceasta ridica glasul, cum în tinerețe fusese cântăreață de operă la cârciuma „Trei Sarmale și-un Fagot”, săreau mușcatele din glastră, iar omulețul din gâtul lui Alin se juca de-a wațți-ascunselea, cu limba!

Mai avea Marina și un alt efect, mai ceva decât efectul de seră, la ea era doar defect de seară, -bătea darabana cu inelul din textolit, dar de la logodna nematerializată cu piticul Goanță, care, după ce i-a săltat toate economiile, s-a pitit atât de bine, c-a venit poliția să-l caute prin beci, unde, spun gurile rele, l-ar fi îngropat Marina, cu tot cu sentimentele sale! Revenind la ticul cu darabana, n-ar fi fost cine știe ce deranj, dacă suportul de bătut inelul n-ar fi fost fruntea lui Alinuț, odată cu întrebarea retorică -Ți-a intrat bine-n cap? Cunoscătorii bănuiesc că se referă la inel, care deja a săpat replica exactă a Canalului de Suez, pe fruntea lui Alin!

Și totuși -viața este frumoasă! Cum să nu fie când seara te plimbă prin parcul plin de lume, ștergându-ți năsucul mucos de la mirosul de mici, ce vine de la taraba cu înghețată! Ah! nu! nu îi este poftă, și-a pus-o-n-cui, un ceai de mentă și-un pahar cu lapte e de-ajuns! Serile romantice petrecute în familie, cu toți în jurul tău, care cântând, care în-jurând de mamă pe toți paraliticii! Seara de Crăciun, când i se permite să-și sugă degețelul înmuiat în șampanie! Când clopoțește din zurgălăii atârnați deasupra patului, în timp ce ceilalți mănâncă cârnați de porc sub vâsc! Bineînțeles, sunt și o serie de neplăceri, cum ar fi să fii hrănit de alții, că de înțărcat…! Sau  ștersul la funduleț, senzație abrazivă extremă, realizată grabnic de trecători grăbiți! Sau când se aude:

-Mai dă-l în mă-sa de hodorog, pentru 1.700 lei cât are pensie, vrea să mănânce doar fripturi, și alea mestecate-gata? Uitați-vă la mine, ăsta ne mănâncă sufletul până la SUTA de ani, cât mai are, DOAR trei ani?! Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul!

Apropos, mai e ceva neplăcut -să îți ștergi singur lacrimile de pe bărbie!