CICLUL POVESTIRI ADEVĂRATE! -NIMENI NU-I PERFECT, DAR...!

     

(NEW!) Se simțea rău, nu că mușca, ci pentru că se cam clătina pe picioare! și nu de azi, de ieri, ci de ceva ani! Doctorul care-l consultase ultima oară l-a luat pe departe, să nu facă infarct -Data viitoare, când pleci, te duci! Bine că nu i-a spus direct, cum a procedat un medic cu o soție al cărei soț avea o gâlmă pe gât -Poți să dai ciungului, picioare? Atunci e clar că moare! Să mori tu, nu alta, cu atâta emoție sufletească!

Deci, cum povesteam, a primit verdictul, a luat sarsanaua cu buline, și-a mai întărit inima (că de ea era vorba!), proptind-o c-o cracă mai bățoasă, pe post de arac, și și-a văzut de țigările și cafelele lui! Păi, cu așa diagnostic, moare și capra în cotețul porcului, moare de gălbinare!

Zilele și nopțile s-au scurs (le și văd scurgându-se în rigola inexistentă de pe marginea șoselei), până când a simțit chemarea stră-bunilor și a stră-răilor, recte! a făcut un edem pulmonar, mare brânză! se putea și mai rău -să-i iasă coșuri! Norocul lui și nenorocul dușmanilor pregătiți de parastas, i s-a mai dat o șansă, fiind repus în funcțiile vitale și, ulterior, pe ambele sale picioare cu început de varice. Îngerul negru, care dădea din coate prin împrejurimi, fu nevoit să se retragă cu botul umflat, deoarece buze nu mai avea! Nu înseamnă că a renunțat, a mai tras o linie pe răboj!

Din motive economice, a renunțat la cele 4 cafele, rămânând la 2, iar cu țigările a lăsat-o mai moale, fuma doar de alea subțiri și doar câte 10-20 pe zi, noaptea nu se pune! Dacă tot a spus medicul-prim că se duce, de ce să nu grăbească procesul?

Doar că iubea viața atât de serios, încât femeile din ea erau geloase, i-ar fi băgat unghiile în gât, condiția era ca viața să aibă gât, nu să-l și facă la alții! Și dorința de a trăi se dovedi mai puternică decât Îngerul Întunecat, mereu mofluz și ofuscat că nu i-a mai ieșit pasiența la două atacuri cerebeloase, plus o duzină de pre(a)-infarcturi! Puhnea nenea Întunecilă pe la ferestrele doctorului, poate-poate o deschide vreo una, să-i frigă niște palme pentru diagnosticul neconfirmat! 

Insist-cu-insistență asupra faptului că el trăia datorită dorinței de a trăi, care-l menținea în viață, contrar eforturilor celor din jur de a-l caza definitiv în loc cu verdeață. Îmi amintește de un călugăr care,  la o sfințire de apartament, ne-a povestit că, la 18 ani, doctorii  reuniți în sobor de preoți, l-a declarat falit și deja mort! De ciudă, s-a gândit că, dacă tot acolo ajunge, de ce nu s-ar face călugăr, să-l sfințească Moartea! Și așa au mai trecut vreo 15 ani, și tot mai așteaptă veșnicia, care se lasă așteptată, avea călugărul niște obraji cu obrăjori ca trandafirul, împlinit la trup și vioi ca un viezure pedalând pe bicicletă! Starea sa o punea pe seama Sfântului Duh, dar cred că nu a vrut să recunoască -iubea prea tare viața! chiar și în privațiuni și rugăciuni!

Reîntorcându-ne la amicul meu condamnat la deces de instanța doctoricească, întâmplarea dădu peste el sau el dădu din întâmplare, peste întâmplare -fiul său făcuse cunoștință cu un renumit cardiolog, care propuse să-l vadă pe amic, situație în care acesta se internă! Examinat amănunțit, fu pus sub lupă, să fie micșorat, adică intră la cură de cură de slăbire, reglat colesterol, glicemie și alt chestii, apoi suportă una operație serioasă, de unde deveni fericitul posesor a 4 by-by-pass-uri, îndeajuns pentru o viață și-un țol!

A revenit printre ceilalți muritori de/la rând, revenirea fost grea, rămăsese grea, săraca! cu doctorul din prima fază, ăla care sapă și-acum la gropile în care ar fi trebuit să dea! Sau la alea dispuse să găzduiască cerți deținători ai titlului de oameni de bună-credință-în-unii-doctori!

Cum relatam de pe marginea gropii, amicul s-a cam chinuit cu refacerea, mai întâi  te ridici în fund, apoi dai din fund, să cobori la nivelul solului, te uiți în fundul sufletului tău, poate vezi ceva util, ca, mai târziu să te uiți la fundurile care-ți plac, dar asta numai după ce ai renăscut!  Dar se poate, asta e important, dacă vrei să mai trăiești!

Reîntoarcerea la viață e ca la bebei -trebuie să înveți din nou toate trucurile bebe-lăriei, inclusiv să te dai bolnav, rănit, obosit și pofticios. Important e rezultatul - Uită-te, frate, că mișcă! Și noi care...!

O să scurtez coada la măgar, n-are rost să întind pelteaua: îmi doresc din tot sufletul meu de canibal sado-masochist să se prindă lumea de idee -dacă nu există-n matale dorința de a depăși un astfel de moment, nu te duce la supermarket, s-au terminat rugile-n zadar! 

Stai, frumușel, și fă-te mare -DOAR ÎN TINE VEI GĂSI PUTEREA DE A RENAȘTE, NU DOAR ÎN PROBLEME DE SĂNĂTATE, CI ÎN TOATE PROBLEMELE! DACĂ TE LAȘI DOBORÂT, NICI DOCTORII NU MAI AU CE FACE, ÎȘI IAU  CONCEDIU SAU, MAI RĂU, DAU ÎN BOALA DIAGNOSTICULUI FĂRĂ SPERANȚĂ!