CICLUL POVESTIRI ADEVĂRATE!- ÎNTORSĂTURILE VIEȚII!

 Tatăl lor, pădurar, murise pe când erau mici! După spusele tuturor, fusese un om bun și gospodar. Soarta a hotărât însă altfel și s-a dus în pământ, lăsând-o pe ea și pe fratele ei în grija mamei.  Și mama a hotărât altfel, a mai făcut doi băieți cu omul care-l ajuta la treabă pe pădurar. Cu patru copii, cam greu te miști, nu-i așa? și ce le dai de mâncare? Așa că, dacă unii sunt mari, se pot descurca și la căminul de orfani. Acolo au ajuns cei mari! 

Norocul a făcut că mama lor avea vreo 6 frați! Au înjurat-o cu toții și mulți ani nu i-au adresat un cuvânt. Și mai era și mama fraților, i-a mai crescut bunica. Dar de unde bani să crești copii, mai ales la țară? Baza era, totuși, Căminul! Mai un pic pe colo, mai un pic pe dincolo, mai mult pe la Cămin! Treceau anii, unii creșteau, alții îmbătrâneau, frații vitregi mai mici aproape că i-a ajuns pe cei mari. Cei mari s-au cocârjat sub povara grijilor, dar nu i-au urât niciodată pe ceilalți, ba dimpotrivă!

I-am cunoscut pe unchii-părinți și pe bunica-mamă adoptivă: la 5 minute după ce am intrat pe ușă, eram de-al casei, eram dintre ei. Chiar dacă m-au privit cu suspiciune la început, orice străin, la țară, e, totuși, un străin! Cei trăiți la sat au altă mentalitate decât cei din orașe, iau viața mai ușor, așa cum e, nu se sfiesc să se arate așa cum sunt. M-a impresionat că, oameni săraci, picasem chiar de Moșii de Iarnă, fiecare avea ceva de dat, ca pomană: o farfurie cu puțină răcitură pe fund și o Eugenia! Cei mai cu dare de mână, puneau mai mult în farfurie. Nu am văzut pe nimeni refuzând, strâmbând din nas, comentând sau orice altceva, datina era datină! Am mers din casă-n casă, nu s-a sfiit unul că nu avea mare lucru de pus pe masă, dar au așternut masa cu cea aveau mai bun și au invitat musafirii să stea ca la ei acasă! N-ai cum să  nu iubești astfel de oameni, a căror simplitate te marchează și, dacă lumea n-ar fi sucită, ar putea să influențeze destine! Din păcate, lumea se schimbă pe zi ce trece, nici noi nu rămânem mai prejos, ne schimbăm odată cu ea, o să ajungem să regretăm ceea ce am pierdut!

Fata a crescut și, într-un elan nesănătos, s-a măritat! Numai că băiatul în cauză le avea cu spirtoasele și mai era mare amator de petreceri prelungite până în zori. La început, a fost bine, și ei îi plăcea să aibă musafiri, dar nu mereu aceeași! Și cum ăia  nu se dădeau schimbați, au devenit de-ai casei, nici nu se mai duceau pe la casele lor. Așa că traiul în doi a devenit traiul în mai mulți, roboteala, doar a femeii, că de-aia ai femeie-n casă, să țină casa!

Ar fi fost bine, dacă individul, după o beție crâncenă, nu ar fi vrut s-o paseze pe tânăra lui nevasta, și amicilor de șpriț! Că a realizat sau nu ce face, nenorocitul a insistat, până ce ea a trebuit să fugă și să doarmă în parc o noapte, nu avea pe nimeni înafară de fratele ei, și ăla fără unde să pună capul seara. Celelalte rude erau la sute de km distanță, ajungea greu la ele, plus că măritișul fracturase relațiile cu acestea, nu l-au privit cu ochi buni încă de la început pe soțior, la care se mai adaugă și rușinea că ai dat-o bară!

S-a întors la el, l-a găsit, minune! treaz! A apucat să-i spună că, dacă mai face așa ceva o dată, îi scoate ochii noaptea, cu foarfeca! Personajul nu ridicat ochii din pământ, a tăcut, dar asta nu l-a împiedecat să se îmbete din nou seara, fără alte urmări!

A rămas însărcinată, a născut o fetiță, fără ca petrecerile să se sfârșească! Nici nu ar fi avut de ce, proaspătul tătic fusese și el crescut doar de o mamă, care l-a învățat că el e stăpân în casă, responsabil doar cu făcut grătarul! Și lucrurile ar fi continuat așa, dacă faza cu împrumutatul nevestei la prieteni nu ar fi făcut pui! Femeia a fost nevoită să fugă din nou, n-a putut nici să-și ia copilul, care dormea, s-a dus, hăt! departe, s-a întors la maică-sa, la cea care uitase că are și  ea fiică!

Au convenit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, mai mult, n-au spus nici că era măritată și că avea copil, devenind astfel o partidă bunicică, pentru că era tânără și frumușică. După câteva luni, era într-o relație cu un viitor preot, dar nenorocul n-a părăsit-o, preotul muri de ciroză, cu o lună înainte de nuntă. Să nu creadă cineva că uitase de fiica ei, nu! îi trimitea bani, se angajase de la început ca îngrijitoare la un cămin de copii, știa că bezmeticul de bărbată-său nu avea grijă de fată, copilul era crescut de soacră, cu care, culmea! colabora, ei îi trimitea banii! Soacra, deși nu știuse să-și educe copilul, acum iubea mica făptură, ruptă din sângele ei, dar nu îndrăznea să se opună propriului băiat, care, atât de nemernic era, că nici nu vroia să lase copilul la nevastă-sa, și nici grija lui n-avea!

Aproape proaspătă văduvă, găsi un bărbat cu vreo 7 ani mai în vârstă, fără familie, care o ceru de nevastă. Și din nou ghinionul o lovi- chiar în seara logodnei restrânse, omul acuză dureri cumplite de cap, seara se transformă într-un fiasco total, cei câțiva invitați fură nevoiți să plece acasă, o totală lipsă de bucurie specifică unui asemenea eveniment! Printre ei am fost și eu, așa cum am asistat, de pe marginea „terenului “!, la cele 7 luni de agonie  a bărbatului, o tumoare nedepistată a făcut ravagii, i s-a umflat capul, a slăbit și a murit în chinuri! Se pare că, în tinerețe, fusese boxer amator, mai participase și la niște bătăi serioase, acuzase și înainte dureri, dar acum a fost finalul!

Ea i-a fost tot timpul alături, a dormit în spital lângă el, l-a hrănit și a plâns văzându-l cum se chinuie. L-a dus l-a groapă și l-a jelit, nu era un om rău, ba dimpotrivă, nu-și lăsa sufletul  citit, ăsta fusese marele lui defect.

După înmormântare, oamenii o ocoleau, i se pusese porecla Văduva Neagră, deși nu era nici o legătură cu respectiva vietate, oamenii sunt răi când vor să fie! Când un bărbat se uita la ea, se găseau zece binevoitori să-i spună să fugă, aduce ghinion, cine se ia cu ea, moare! Ea s-a consolat cu ideea că e un soi de ciumă, divorțase de când fugise de la primul soț, a făcut, ce-a făcut și și-a adus fata acasă. Și-a dedicat viața creșterii și educării copilului, acesta crescuse, deja lipsa mamei și a unei educații cât de cât își spunea deja cuvântul!

Au trecut câțiva ani, fata ei a ajuns adolescentă, mama s-a plictisit să fie singură în garsoniera lor mică și incomodă. Iar a dat ghinionul peste ea -a găsit un bărbat singur, atât de singur, că nici unde să doarmă nu avea! Și uite-așa, s-a născut a doua fetiță, iar tatăl a găsit pe una mai tânără și cu casă la țară, devenind argatul acesteia și uitând că are ceva responsabilități față de un suflet de copil!

Astăzi Văduva Neagră are părul înspicat cu fire albe! Nu s-a mai căsătorit niciodată, nu și-a mai  legat sufletul de nici un bărbat, stă în aceeași garsonieră dintotdeauna! Are, în schimb, 4 nepoți care cresc sub ochii ei și cu ajutorul ei, două fete la casa lor și doi gineri care o iubesc!  Ce să mai dorești de la viață? Așa a fost să fie!