SĂ-ȚI VINĂ SĂ MORI, NU ALTA!... SAU SĂ NU-ȚI MAI VINĂ SĂ TRĂIEȘTI???

Miluță se simțea ca un câine turbat, altoit după ceafă c-un baros! Dăduse niscaiva boli în el, vorba aia, o belea nu vine singură niciodată!  și, ca belelele să fie la pachet, avea și musafiri, pe cumnată-sa, altă belea! Avea sexul ei slab o antipatie pentru apă și săpun, ceva de speriat! La celălalt pol, al 3-lea, stăteau pretențiile sale de nevastă de padișah, în timp  ce ea nici nevastă  nu era, erau 7 ani de când nu presta acest serviciu infect, de soție! Bine că nu stătea prin zonă lor, trecerea sa meteorică prin apartament lăsând de fiecare dată un iz de brânză mucegăită, dar nu de cultură, că nici de aia nu avea! Aspect neesențial, domnița în armură trăia din ghicitul în cafea!

Așadar, Miluță avea aspect de castravete luat la rândea, apoi vârât în mixer, pentru că, exceptând inima prinsă-n pioneze, calculii renali și prostatita obișnuită, mai captase și-o durere de măsea, o pneumonie și o ciupercă a piciorului! Să-ți bagi piciorul-n ea de viață, în atare condiții!

Pe lângă faptul că trebuia să meargă la serviciu (fiind refuzat categoric pentru cererea de concediu medical, ce? era bolnav?), mai avea și o mulțime de lucruri nerezolvate, din urmă, element motivațional pentru a-și pune ștreangul de gât! Cu o stare de spirit vecină cu nebunia, înșfăcă geanta cu documente, cheile de la mașină și-un pantof, moment în care constată că a uitat ciorapii! Remedie urgent situația, dar uită fierul de călcat în priză. Las’ că se trezește, pe la 12.00, nevastă-sa, și-l scoate cu tot cu priză, cum a făcut și ultima dată, adică ieri! Fu enorm de mulțumit când, ajuns la mașină, văzu că, dacă tot n-o spălase de pe vremea lui Mihai Viteazu, nici nu era nevoie, un artist modern o zgâriase cu un cui pe lungime și lățime, ratase 4D. Cireașa de pe tort! la creație participase și o păsărică, presupusă a fi de mărimea unui bou ca el! Că numai un bou lasă copiii cretini ai unor părinți analfabeți să-i fă-râme ce-a mai rămas întreg din fostul său autoturism! Bine că mai are volan, roți, motor și-o bucată de scaun, pe care dă dea dosul! Se întrebă, printre șoaptele tainice, ce treziră tot cartierul, dacă la școală le explică tonților cât costă kila de vopsea auto, ca să aibă ce povesti părinților, acasă, poate le dă de gândit! După reparație, mai rămâne de-un grătar?

Ieșit în trafic, se calmă - azi nu se întâmpla mare lucru, dacă nu pui la socoteală bețivul care dorește să participe la trafic, încercând să țină linia de pe mijlocul drumului, fără să reușească! Bine că a scăpat șoferul neînjurat! Ce, asta e problemă, să se oprească pe trecerea de pietoni,  să  termine de chițăit convorbirea telefonică? Bine că n-a și rânjit, odată cu ridicare degetului în sus! sau a două degete, în V! Ce dacă semnalizează drepta și face stânga, ce, acolo nu e stradă? Și de ce pietonii s-ar uita la stânga, la dreapta, nu în sus, că și-așa îi vede Dumnezeu, când traversează pe unde apucă, ce ? șoferul e dator să  nu-i rupă picioarele! De ce s-ar asigura, când poți trece ca vântul și ca gândul, tot mâncând...! Trebuie să-ți păstrezi cumpătul, așa cum fac majoritatea nesimțiților!

Nici nu intră bine pe ușă, că e anunțat - vezi că te-a căutat șeful! Când l-o fi căutat, programul  nici nu a început! Aha! s-a prins Miluță, șeful are de rezolvat problemele din ultimele  4 zile, când nu a dat pe la serviciu! Șeful, nu el! că el nu are dreptul, ci stângul, la concediu de odihnă, nu e bolnav! e pură invenție!  

Următoarele ore le petrecu în atmosfera pluvială, pardon! colocvială! pardon! colegială!!, singurul moment când a apucat să gândească normal  fiind când s-a întrebat de ce sunt așa proști americanii! Cum să vezi în filmele lor că, atunci când omul e întors pe dos, ca un ciorap ud, cu nervii mototoliți pe papiotă, tras la față... nu! nu! ca țapul!, să-i spună omenirea –Du-te, bă dobitocule! acasă, refă-te, fă-te bine, mormolocule! și după aia revino! Că te acoperim noi! Ia-ți concediu cât crezi, numai bine să te faci, avem nevoie de tine! Ăla-i film clasic, de propagandă șovină/de creier cât o măslină, la noi, dacă nu te faci tu bine, te fuck... alții! Începând cu cei apropiați și terminând cu ultimul aerospațial român, toți se întrec să-ți mute fălcile, unul mai puțin la pensie!

-Ai mai văzut, să ai diaree și să-ți dea, barem, cineva, un sul de hârtie igienică? gândi Miluță, filozof de buzunar.- Ah! nu! toată lumea dă năvală la farmacie, să-ți cumpere laxative! -Dar n-am nevoie de laxative! - Taci, că știm noi ce-i mai bine pentru tine!. N-ar fi mai omenește să te lase în pace? Să mori în tihnă, suprimat de cei dragi, păi, ei fac excepție? Dacă o ștergi, te ascunzi într-un cotlon, să-ți tragi sufletul, în 5 minute știe toată armata SUA, sună telefonul, și-aduc aminte toți că au ceva să-ți spună, ceară, ceară de parchet, alte kissmindrele! (nu căutați în DEX, nu există cuvântul, ci doar semnificația!)

Pe la 13.06 trecute fix, sună teleportabilul personal, la care o voce Mettallica, de robot surmenat, declamă:

-Ați întârziat cu rata la banca noastră! Dacă nu achitați, vedeți că ajungeți în Biroul de Credit!

-Și Biroul îmi mai dă niște credite? că eu, uitați-vă în baza voastră de date, figurez ca bun platnic, nu am restanțe! în plus, sunt cam bolnav și cred că am uitat!

-Nu sunt pus aici să gândesc...

-Deloc? nu se putu abține Miluță.

-...situații, ci să mă asigur că plătiți! Când achitați?

-Zilele astea!

-Când zilele astea? Nu uitați, ...

-Știu, Biroul de credit! Apropos! nu cumva, în loc să mă amenințați cu judecata veșnică, arderea pe rug, picătura chinezească, nu ar trebui să mă notificați, că deja ați început să calculați penalități? Care-i clauza contractuală care spune să mă sunați, să mă ridicați de pe nevastă și să-mi frecați ridichea?

-Vedeți cum vorbiți!

-Că dacă...? Vi s-a vârât vreun cip cu programul dezmembrărilor?

A închis! Bine că s-a terminat așa, pe Miluță tocmai îl freca o porție babană-banană, de tuse, i-ar fi spart timpanele robopig-ului! Cum, naiba, o fi uitat de rată? Da’ dacă era mort și vindea prescuri, îl băgau așa, de pe catafalc, în Biroul De Amenințare? Asta e! cu băncile, instituțiile statului, alți creditori, ești tot timpul pe scut, că sub scut sunt ei!

Și, ca ziua să fie normală, adică una ratată! nevastă-sa îl aștepta acasă cu comprese pe cap, alături de un teanc de facturi, notificări, somații! Bașca o invitație la școală, pentru ăla micu, ceva legat de gardul școlii legate de gard! Vru să dea un telefon, să vadă care-i problema, dar  nu funcționa! Soața îi făcu semn spre facturi, aha! nu achitase cu anticipație, îl deconectase! Din stradă îl fluieră vecinul Afrusinei, să-și ia gunoiul, cei de la salubrizare trecuseră pe lângă sacii lui de gunoi! N-o fi plătit?Până şi pisica îi lăsă un ghem de blană pe pantaloni- a uitat să cumpere crănţănele! Şi să-ţi mai pese dacă eşti bolnav!