Normal, dacă există alb,
există și negru! Dacă există bine, există și rău! Dacă există Adevăr, există și
Minciună D. Vasile, un amic de-al meu, sconcs celebru! Dacă accepți că există
Rai, trebuie să existe și Iad, așa cum ne zic unii, da’ după faptele lor, nu
cred că sunt convinși de asta!
Dacă există toate astea, trebuie să accepți că
numai la români toate funcționează la super-lasciv! pardon! la superlatin! ah!
superlativ! Să presupunem că ne aflăm în anul 2032, pe tă-râmele ce au
supraviețuit atacului cu gogoși atomice, practicat în anul de grație 2027.
Adicătelea, pe mele-a-guri românești.
Iată cum stă situațiunea:
-Casta Tara-boșilor
(denumire preluată de la tarabostes versus pileati, adică contra
Pârliților! n-are nicio legătură cu istoria! nu știu unii cum îi cheamă, ce să
mai vorbim de sinonimie!) deține 89% din totalul măgăriilor economice, politice
și de orice altă natură moartă cu zurgălăi. Personajele, întruchipate în zei
clasici, și echipate cu motoare puternice, zumzăiau prin locație precum...
albinele, dragele de Ei!
-Pârliții, la origini
foști contribuabili, se ocupă și ei cu ceva, cu ce știu mai bine, chiar dacă,
uneori, nu iese nimic bun din asta! Pentru asta erau Tara-boșii, să facă
diviziunea muncii! Așa...dar!! Pârliții își vedeau de glumițele lor,
supraveghiați de Colțoși, specie apărută din împerecherea Javrelor cu
Ciripitorii! (Las’că știți la cine mă refer!) Pârliţii deţineau
majoritatea, dar nu-i încălzea cu nimic fenomenul creşterii demografice, tot
erau în minoritate!
Povestirea noastră începe
cu Marea Adunare Națională a Tara-boşilor, nemulțumiți de amploarea ultimelor
evenimente, foarte îngrijorați de turnura pe care o luau acestea.
-Avem o problemă cu
hrana, este insuficientă, nu mai ajunge nici pentru puii de Colţoşi! anunță Marele Senator, încruntându-şi sprâncenele care lipseau cu desăvârșire, dar
acesta era semnul profundei lui îngrijorări.
-Cum reacționează Pârliţii la găinile tratate genetic? alea care dau 15
ouă/oră, sunt numai piept şi pulpe, restul scândură uscată? Le pot mesteca? Că
eu mi-am pierdut proteza printre cioburi, când am am încercat? fornăi Marele
Șambelan, purtătorul Marelui Sigiliu cu Volan.
-Au refuzat testul, cică s-au
constipat, cum au pățit și cu untul din turbă! Ăla care sărea ca mingea, dacă-l
scăpa-i pe asfalt! aduse lămuriri Marele Om de Știință, cel care, practic, le
dădea tuturor să mănânce o pâine și altora, un os de ros! - În schimb, avem
multe cereri de compot de scaieți și de mătrăgună.
Cei prezenți se strâmbară
destul de urât, mai-mai să se încaiere, crezând că cineva stricase aerul, cu
scopul de a stârni o bătaie cu mere stricate! Până la urmă se calmară, s-au
prins că strâmbătura venea din faptul că, pe ascuns, și ei mai testau
produsele.
-Nu trebuie să uităm că
principalele noastre preocupări trebuie să se axeze pe cele trei priorități -apă,
hrană, resurse! chițcăi Marele Conducător, șeful suprem al Tara-boșilor.
Ați făcut ceva cu Scutul? se întoarse către Marele General, comandantul
trupelor.
-Scutul antisolar va fi
dat în funcțiune odată cu autostrada Lunii! că aia a Soarelui…! se repezi
interpelatul, cât pe ce să alunece pe scuipatul pe care îl plasase, în taină,
pe covor, lângă pantofii Marelui Conducător.
-Câte Cuști pentru
Pârliți ați scos la Prima Cușcă? Și câte Vilamente, pentru Noi?
-241, pentru ei, 218235,
pentru noi!
-Cum stăm cu potabilizarea
apei reciclate?
-Am reușit aducțiunea
dintre Canalizarea de Sud, cu Canalizarea Gropii de Gunoi!
- Cum stăm cu producția
de dovleci-cartofi?
-Ultimul soi depășește un
metru, dar are gust de talpă de bocanc nespălat! Lucrăm la ameliorarea lor
pe acoperișul Casei Populare, prin polenizarea cu ajutorul ciorilor !
-Ultima problemă, dar și
cea mai importantă - este gata Primul Set de Reguli?
Dintr-odată se făcu frig,
deși toată lumea simțea că o ia cu leșin, parcă de căldură! REGULI- urât cuvânt,
de neînțeles! De când Marele Magistrat venise cu ideea asta tâmpită, Tara-boșii
nu mai aveau liniște și nici somn! La ce foloseau chestiile alea -REGULI? Nici
nu se putea cretinătate mai mare, să faci REGULI!
-Am uitat să vă spun, dar
astea nu-s pentru noi! Adică nici pentru voi! Sunt pentru Pârliți! îi liniști
Marele Conducător, vrând să-l scape de linșaj pe Marele Magistrat.
Un suflu nou, din toți
plămânii prezenți, trecu, ca un vânticel, prin sală. Păi așa zi, măi dambla! cugetară
unii, în timp ce alții ascundeau cuțitele. Păreau să uite că printre
Pârliți, mai aveau rude și chiar părinți! Până și Colțoșii se așezară la
locurile lor de sub mese, simțiseră că Șefii lor reveniseră în matcă.
Afară, Pârliții continuau
să consume fructe din cauciuc, să bea bere din arborele de pâine, să-și lingă
buzele, mâncând salată de corali. Erau bucuroși că le sunt copii cât de cât
sănătoși, că aveau unde să muncească, nu sufereau de obezitate și nu mai doreau
răul nimănui! Răul fusese, deja, făcut, odată cu acceptarea că lumea nu poate
fi decât strâmbă!
Dar ei erau
singurii care înțelegeau că REGULILE SUNT FĂCUTE PENTRU TOATĂ LUMEA
ȘI SPERAU CĂ, ÎNTR-O BUNĂ ZI, URMAȘII LOR VOR PRINDE LUMEA CU REGULI PENTRU
TOȚI! ȘI CUM MAI EXISTA SPERANȚĂ, ERAU FERICIȚI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu