RENUNȚARE!

"Într-o luptă, nu contează metodele, contează cine câștigă! Contează doar învingătorul!” Nu se cunoaște cine a venit cu minunea asta filozofică, posibil unul ciutac, Machiavelli din Pocârnați, dar lui Arivel i-a intrat în analele sale, devenind motto-to-ul său, ideal crestat pe buric, să rămână de neșters!

Debutul său a fost în zilele Revoluției, nu aia de la 1848, ci cea de dată mai recentă, când, în orășelul de provincie unde nu s-a întâmplat nimic, s-au născut cei mai aprigi eroi ai momentului, care s-au luptat cu băuturile fine descoperite într-un shop. Lupta a durat trei zile și-o noapte, eroii chercheliți retrăgându-se strategic pe casele lor, fiecare înarmat cu câte o geantă, numai Arivel avea trei, fiind mai treaz!

Cu banii economisiți prin gențile alea, Arivel s-a dus pe la turci, de unde a cărat cam o garnitură de tren, plină cu gumă de mestecat, două vagoane cu săpun și-o pereche de blue-jeans, pe care și astăzi o poartă la festivitățile ce necesită baie de mulțime. A vândut pe bordură, apoi pe măsuță, măsuța s-a dezis de el, iar el, de ciudă, și-a deschis un lanț de magazine! În prezent consiliază pe orice purtător de urechi mai lungi, turnând în pâlnia cuprinzătoare a acestora, toată gama de sfaturi care fac omul milionar, nu se știe cât se sincer e, nimeni n-a progresat din sfaturile sale! De remarcat e că niciunul nu a scăpat de obligația de a scrie de 10.000 de ori celebrul citat care l-a făcut om pe Arivel!

În ultimii 5 ani, chestie de cincinal! Arivel, sătul să mai țină evidența conturilor sale, și-a angajat 4 contabili, 3 juriști și trei neveste, să aibă cine să se ocupe de afacerile sale, iar el a intrat în politică! Beneficiind de sumele colosale agonisite mai ales prin producția de timbre, realizată în WC-ul unui cargou-fantomă și promovată de cei care urmăreau taman stoparea fenomenului, Arivel s-a folosit și de carnetul lui de șoim-al Patriei- pionier- revoluționar, în timp ce stătea pe movila de drepturi datorate postului în cauză! Succesul garantat l-a propulsat în lumea mult visată, a Puterii, de unde nu s-a mai dat jos, cu toate că era alunecos!

Toate bune și frumoase, dar fiind toată viața lui un tip extrem de ocupat, acum nu trăia decât pentru  a convinge toți muritorii că în viață e important să învingi, iar oamenii sunt doar niște cifre în statistici, iaca, niște furnici cu urechi! Și cine are urechi de auzit, vede că cine nu muncește, nu mănâncă, nu poate să facă două lucruri odată! Sau poate! dar nu-i ies cum ar trebui, ori mănânci, ori mănânci!

Ajunsese că nici noaptea nu mai dormea! Nu dormea acasă, nu mai știa dacă are casă! avea atât de multe, că ceruse să fie numerotate ca foile din multele volume în care notase casele! Bineînțeles, casele de toleranță pe care le sponsoriza, nu erau trecute nicăieri! Se trezea noaptea și fuma până se înnegrea  tavanul, gândea mult, enorm de mult, cum făcuse dintotdeauna! Concentrarea lui era maximă, nu-i era gândul decât la următorii 2123 de pași, toți croiți pe rețeta - Nu iertăm nimic, noi învingem! 

S-a trezit într-o dimineață cu o durere aprigă în coșul pieptului! Dând să sară din pat, s-a împiedecat de trupul gol a femeii de 23 de ani, a cărei vedere l-a făcut să țipe:

-Cine ești dumneata și unde e nevasta mea?

Dama a făcut o mutriță nevricoasă, și-a adunat pieptoasele în dreptul inimii, undeva, în partea dreaptă, și a început să facă concurență la bocitoare, până ce patul s-a transformat în piscină. Tocmai când Arivel căuta robinetul, să închidă apa ce țâșnea, că Mutrița a șoptit suav:

-Deja te-ai și plictisit de mine? Suntem căsătoriți de două zile!

A trebuit ceva timp și explicații, ca Arivel să priceapă că, de când fusese ultima oară când gândise normal, schimbase trei neveste cu acte-n regulă, trecuse la a 4-a, fugărise 6 amante, avea 12 copii din flori și doar unul declarat la fisc! Mai liniștit nițel, se ridică din pat și intră în baie, de unde sări că ars, găsind înăuntru un individ burtos, chel, ridat, cu un ochi, la făina și unul, la slănină! epilat pe lungime, lățime și mai puțin, pe Înălțimea Sa!

 -E un hoț în baie! urlă speriat către bogatul auditoriu, compus din mobila adusă de la Paris și superbul exemplar numit soție, care ar fi trebuit să aprobe faza cu hoțul, dacă nu i-ar fi fost frică să n-o arunce de la etajul 7, unde coabitau împreună!

Au urmat alte explicații, din care reieșeau fapte complexe: trecuseră 30 de ani de când Arivel se privise cu adevărat în oglindă, timpul își spusese cuvântul, nu mai era tinerelul ambițios pe care îl știa dumnealui, dimpotrivă! Dama mai recuperase din neîncrederea de la început, dar, grijulie (mai bine nu era!), a făcut greșeala să-i aducă aminte să-și ia pastilele! Când Arivel a văzut punga cu medicamentoase, cam cât un săculeț, sări ca un apucat de streche, nu i se putea întâmpla lui așa ceva! când ajunsese în halul ăsta?

Și pe când își punea întrebări la care nu avea răspuns, ușa se deschise și intrară 4 persoane - un bărbat, o femeie și 2 copii!

-Voi cine mai sunteți? mormăi, înciudat, Arivel, supărat că dormitorul lui a devenit salon de nefumători.

-Bună, tată, am zis să-ți facem o vizită!

Cum, tipul ăla e puștiul cu pantaloni scurți care arunca cu pietre în mașina lui, când pleca de-acasă? Ăla care fuma în baie chiștoacele lui taică-său, de a luat foc hârtia igienică? Ăla care i-a aruncat în cap cu olița, când l-a văzut c-o ia la palme pe maică-sa? Ce-a mai trecut timpul și cât de bine arată fiul său, chiar așa, cu ceva fire încărunțite! Și are și nepoți, unde or fi fost până atunci?

În fața atâtor noi descoperiri, de bucurie, Arivel făcu atac cerebral! Se mai trezi odată, încolonat alături de alți politicieni proaspăt răposați, la ușa Iadului, unde prinseră a se îmbulzi, împingându-se unul pe celălalt mai în față. Nu mai vroia nimeni să fie primul!

Lui Arivel nu-i mai veni în minte celebra vorbă care-l condusese toată viața lui.

De undeva, de sus, se auzi o voce:

-DIN ȚARA  DE UNDE VENIȚI, NU EXISTĂ NUMAI  ÎNVINGĂTORI, EXISTĂ ȘI ÎNVINȘI! DEPINDE CINE SE RIDICĂ  ȘI CINE RENUNȚĂ SĂ SE MAI RIDICE!