AMNEZIE TOTALĂ?!?

(NEW!) Totul a pornit de la praf! S-a apucat să șteargă praful și când s-a cățărat pe fotoliu, să ajungă pe dulap, nenorocitul de fotoliu s-a răsturnat. N-a apucat decât să zică Of! și a trecut în lumea viselor, unde a ajuns regina  ciumăfăiilor! Când s-a trezit, era seară, nu știa unde se află, nu recunoștea nimic în jur și, culmea, nici nu știa cum o cheamă! Da’ parcă de obicei nu știa ce-i cu ea, să înceapă să-i revină memoria? 

Nu apucă să primească răspuns, nici nu avea de unde -creierul îi sălta, neputincios, pe un norișor pufos, că doi prichindei până-n 7 ani dădură năvală peste ea:

-Mami! Mami! Ce ne-ai făcut azi?

Ce le-oi fi făcut, în general, THIS IS THE QUESTION! se întrebă în furoul său intim (așa o prinsese hărnicia!), descoperind o primă ferigă! pardon! verigă, în lupta cu amintirile - era chiar și mamă! Aspectul, sincer, n-o prea încânta, ceva din subconștientul ei șoptindu-i că nu-i a bună! Ideea că-i mama drăcușorilor ăia crea un șir de obligații majore, de care nu dorea să-și aducă aminte. De fapt, de cam multe n-ar fi vrut să-și amintească! Colac peste pupăza știrbă, pe ușă intra unul mic și chel, cu telescoape pe post de ochelari, care, arătându-și cei doi dinți din față, lipsă datorită unui colț de masă întâlnit în cădere, datorită unui dos de palmă, îi șopti suav:

-Iubire, ești gata?

Gata să ce? să mestece mămăliga, să șteargă la fund copiii, să gătească spanac? Trecu în revistă 241 de posibile situații, dar mintea refuza categoric contactul cu realitatea, care nici asta nu părea simpatică. Consideră că cel mai bine e să le spună adevărul - nu știa ce e cu ea! Numai că urechile lor nu păreau nici ele dornice să audă că nu le-a pregătit nici puiul cu smântână, nici plăcinta cu brânză promise, nu făcuse nici o brânză!  

Se mai adăugă faptul că promisese individului, care jura că îi e soț, lucru pe care chiar de care nu dorea să-și aducă aminte! -Că vor merge la socri, după vreo 5 luni de absenteism, iarăși un eveniment nedorit de care nu-și amintea. Începu să meargă în recunoaștere prin casă, dar toate păreau străine, nu știa nici unde punea, de obicei, zahărul. Disperată, urlă la urlătorii care nu înțelegeau ce se întâmplă și care aduseseră ditamai sacul cu întrebări, în timp ce ea stătea cu deștu-n gură, mofluză și confuză:

-Stați, dracului, tâmpiții naibii, să mă dezmeticesc! Măi idioților, voi nu vedeți că nu știu ce se întâmplă și nici cine sunteți? nici măcar nu-mi aduc aminte ce mi s-a întâmplat?

Fu rândul celorlați să muțească, se așezară cu partea gânditoare pe câte un scaun, în jurul ei, și începură interogatoriul! 

Următoarele ore fură un chin pentru toți, de mult ce vorbiseră, și ceilalți începură să dea în bâlbâială. Un beculeț roșu dungat se aprinse în bruma de creier rămasă intactă și-și aminti că Ea este cea care lua de obicei decizii în casă, ceilalți fiind de umplutură! Așa că stabili în mod incisiv, adică țipă la ei, proptindu-și cu degetul incisivul zdruncinat de contactul cu peretele, deranjat de planarea sa spectaculoasă:

-Până nu revin la normal, nu gătesc, nu merg în vizită la socri, nu fac curățenie și NU MĂ MAI DERANJAȚI! Vă descurcați cum puteți, eu sunt amnezică!

Gașca lui Pițigoi nu păru excesiv de mirată de zicerile capului familiei, semn că situația nu le era chiar străină, la prima vedere!

A doua zi, Țuțurica se duse întins la un psiholog găsit pe net, care ambala creiere la câteva străzi de blocul lor. Se reîntoarse acasă mai liniștită, pentru că acesta o consolase, atât psihic, cât și de economiile ei, și-așa nu mai ținea minte ce vrusese să facă cu banii!

-Memoria vă va reveni, dar nu odată, ci treptat. Creierul e băiat deștept, scoate din joben iepurașul când nu te aștepți! 

Țuțuricăi nu-i veni bine chestie cu iepurașul, prefera o vulpe argintie.

-E știut că nenea creierul, de deștept ce e, uită ce nu-i convine, ce-i face rău posesorului de creier! a mai consolat-o odată, după care a invitat-o să tragă ușa după ea, pe partea din stradă!

Au trecut luni și familionul s-a obișnuit cu amnezia ei! Nu mai cereau mâncare, fiecare dintre ei câștigând mai multe ediții MASTER CHEF. Copii nu-i mai cerea povești, ajunseseră la vârsta când o adormea ei pe ea! utilizând creații personale. Nu-i mai cereau să-i ajute la ceva, de când uitase pisica în cuptorul cu microunde! Mai rău era de soț, ea uita mereu unde pune banii din leafa lui și ridica din umeri când îi cerea bani de metrou! Nici cu patul conjugal nu-și mai amintea el ceva, deși își pusese lentile de contact, făcea sală de 3 ori pe săptămână, duminica jogging în parc, ba se înscrisese și la înot, dar fără bani...! 

Țuțurica luase o țâră de proporții, puse pe seama amneziei, se scuza că nu mai ține minte când a mâncat ultima dată! I-a revenit, în schimb, memoria! și se duce regulat la coafor, manichiură, pedichiură, piercing și gargară cu leuștean! Ține minte să-și înnoiască, lunar, garderoba, dar nu ține minte cu ce bani! Nu-și amintește când trebuie să-l lase pe mormoloc la pescuit, ține minte că, la 2 săptămâni, mormolocilă trebuie să facă curățenie în tot apartamentul!

De fapt, ce nu știau ceilalți este că, la alte două zile de la căderea spectaculoasă, cauzatoare de amnezie, Țuțurica s-a mai dat odată cu capul de dulap, de data asta din cauza unui pahar cu vișinată! Și când s-a dezmeticit, a descoperit că zicala cui pe-a cui se scoate! este perfect adevărată - i-a venit toată memoria acasă, din drumeție! Și cum nu era proastă deloc (Țuțurica, nu memoria!), a decis că-i mai bine amnezică! Zis și făcut!

Până azi! când și-a adus aminte că a văzut trei fire blonde naturale pe cămașa mormolocului, care uită de două luni să-i mai verse leafa! Și-a amintit că nu-și mai găsește cutia cu sticluțe cu ojă scumpă, o fi vreo legătură cu cererea copiilor pentru acuarele? Și-a amintit, dintr-odată, că nu a achitat cablul și nu poate să vadă telenovela favorită! La care s-a mai adăugat și telefonul zgripțuroaicei de soră-sa:

-Sper că ai să-mi dai azi cei 3000 de euro? Că, de nu, îți mănânc ficații! cu mine nu te joci de-a amnezica!

Și zău, de asta chiar nu-și aduce deloc aminte!