Zău că mai rău,
nu se putea -
Să fii, mereu, în plus,
în țara ta!
Să latre câinii,
când pășești,
Să-ți vină să
înnebunești,
Să fii așa, cum
nici n-ai vrea-
Batjocorit, în
țara ta!
Pe banii tăi, pe
munca ta,
Ești un nimic, în
țara ta!
Muncești, ca și
în socialism,
Ca robul din
capitalism,
Doar că nu ești,
cum tu, ai vrea -
Ci târnosit, în
țara ta!
Sărac fiind, nu
ai pleca!
Dar nici ca
prost, în țara ta!
Nu ai putea trăi
bogat!
De bine, ni s-a
aplecat!
S-a nimerit, să
fie câș!
Și-acum, ne
furișăm târâș!
Nu știu cât vom
putea răbda,
Să fim săraci! În
țara mea!
Vin, azi,
străinii, la ospăț,
Și ne cam pun cea
piele-n băț,
Că nu mai știm a
cultiva
Porumb și grâu!
În țara mea!
În țara vinului
de soi
Suntem tratați,
ca din butoi!
Te simți și n-ai
putea uita-
Să fii proscris,
în țara ta!
Retailerii aruncă
cu năut,
Băncile dau, cu
scîrbă, împrumut!
Banii, se fac,
dar nu ajung la noi!
Suntem ai nimănui, tratați drept nătărăi!
Dacă nu ar fi
fost viclenii și codașii,
Pe unde ne-ar fi
dus, până la urmă, pașii?
Și stăm așa! Vai !cât putem, noi, sta,
Nemulțumiți de
țara mea! Și-a ta!
Dar țara nu e
vinovată! Că nu-i rea!
Ci oamenii
născuți, crescuți în ea,
Nu știu să cearnă
binele, de rău!
Neghina, de
sămânță! Deal, de hău!
Suntem aici de
mii de ani poftalnici,
Și nu mai depășim
stadiul etern, de... jalnici!
Vor prinde cei
urmași, să sune-așa-
Să fii bogat, și
mândru, în țara ta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu