FERIȚI-VĂ, CĂ TRECE TRENUL!

Scuzați vorba urâtă, dar știți de ce nu merge treaba pe la noi? Pentru că ne-am făcut, nu nesimțiți, ci ordinari! Eu, unul recunosc că sunt mistreț! Pentru că numai fiind mistreț, nu ajungi la balamuc!

Sunt supărat, Domne! tare supărat, că am ajuns un preș, prea lesne, de călcat – nu e zi în care să nu-mi sară dracii, pe pereți, și mucii, pe tavan, sub acțiunea virulentă a semenilor mei! Dacă ar fi doar secvențe non-importante, mai treacă-meargă, dar de unde avalanșa asta de nesimțire?!? Se dă, prea mult, vina pe lipsa forței de muncă! E adevărat - nu prea mai E oameni, să muncească! Dar ăștia, care ESTE, de ce se miorlăie că n-au bani, când ei put de lene? Păi, măi tovarășu‘ de la Mârlanca, dacă bați palma cu mine, eu nu zic nimic de cât îmi ceri, deși ești nesimțit și ceri mult, mai uiți și să vii? Să nu-ți rup picerele, cu o scândură din gard, când vii după trei săptămâni? După ce mi s-au tocit și nervii, s-au dus și banii, și stau și cu morcovul ridicat, că mi se întâmplă ceva urăt! Și întârzii, să nu care cumva să nu simt cine e masculul Alfa, de parcă eu am timp de întârziat, tu, nu! Să nu te ung cu catran și să te tăvălesc prin pene, că doar m-am învoit de la serviciu, să pot să te aștept cu pâine și sare, nu cu un retevei, după cum meriți? Ah! știi că nu se mai găsesc nici catran, nici pene, de-aia ești atât de porc și te faci, că-s deghizat în vierme!

Timpul e adevăratul nostru adversar, de aceea ar trebui prețuit! De toată lumea! Nu doar când suferi  TU, după el. Și eu mai întârzii, că nu se dau proștii din calea mea, ba chiar se înmulțesc, de parcă au aflat că mă grăbesc. Și, pe cinstite!parcă e plăcut să te știi așteptat! Dar să presupunem că i-ai spus cuiva, că vii la 08.00! Ăla, fraier! te așteaptă! Îl taie durerea de burtă, dar el, nu! așteaptă  să vină meseriașul! Lipește picioarele, strânge din dinți, răsuflă greu, dar nu renunță – dacă apare meseriașul, cum să-l facă să aștepte, în timp ce el, nevoiașul, stă proțăpit pe...? Se supără ăla și pleacă, ce treabă are el, cu colicile tale? El n-are timp, trebui să facă bani! Și, hop, meseriașul nu mai vine, vine doar blocajul renal, anal și verbal! Cu timpul, te obișnuiești cu neobișnuiții!

Dar de vină avem noi, că nu mai sunt meseriași? Și, dacă E puțini, de ce trebuie să stau și să aștept să se scobească în dinți? Pe mine mă pontează dublu, dacă stau și aștept un asemenea exemplar? Sau îmi dă ăla, discount, că l-am așteptat? Nu! lume! la sfârșit tot îmi freacă ridichea, că el a muncit!

La medicul de familie, stai ca boul/vaca, pe coadă! Nu știu ce tâmpit a scornit cât e timpul destinat unui pacient, așa că pot face concediul în antecamera cabinetului, alături de bebeluși și babe supărate, care, bineînțeles, au prioritate, doar nu chiulesc de la serviciu! Cine a inventat coada, dădea din coadă și era patruped! Apropos! de ce-i spune -”coadă”? E o rămășiță a strămoșului codat, din pom?

Moda așteptatului ar trebui să dispară – pe mine nu mă interesează că-și face, ăla, treaba, din zbor, cu zor, și-mi ia banii, mă interesează să facă treaba bine, repede și sănătos! Concepția că lucrul bun se face în timp, trebuie să dispară – se poate face treabă și repede, și bine, nu trebuie să se justifice cu timpul tras de moț, ca să se justifice plata. E o prostie, să-ți închipui că, dacă cineva freacă luleaua, a făcut o capodoperă! Și e o prostie care ne costă – nu pot lipsi de la serviciu, pentru doctor, acte, frizer, gogoși cu gem, chifteluțe cu susan! S-a spart țeava la apă, pute canalizarea, am noroi în sufragerie, iar nenea meseriașul e supărat pe viață, la cârciuma din colț. Dacă nu cumva a găsit o lucrare mai mămoasă și mai bănoasă, și nu mai vine! Nici contractele nu spun mare lucru, îi doare, pe unii, în fund de pălărie și-n perechea de chiloți, că are contract!

Vă aduceți aminte de faza cu rackeții, când căposul s-a dat pe brazdă, abia când au venit gorilele, de l-au speriat? Ce ne facem cu nesimțiții care ne confundă cu Zewa? Ce facem, chemăm rackeții, sau punem mâna pe scândura din gard?

Numai că asta nu rezolva situația – apa tot curge din țeava spartă, iar canalizarea pute și mai abitir! Numai obrazul Puturoșeniei și Netrebniciei Sale, nu se înroșește!

Și atunci, cum prinzi pe unul, să plângă după tine, cum îl faci să aștepte, drept răzbunare! Așa am ajuns, să pierdem vremea, cu pierde-vară! Cerșesc (o mulțime), și se plîng (două mulțimi), dar când e vorba de pus osul, la treabă, doare tare spiranda și occipitelul! Nene Stat, ce gașcă ai creat, că nu ne mai înțelegem între noi? Iar domnilor bulangii, care faceți legi, voi nu trăiți în lumea asta, să vi se spargă tavanul și canalizarea? Sau, din poziția voastră șmekeră, trebuie să găsiți niște pupin-uriști, să vă repare mansarda? Altfel nu-mi explic de ce ați adus românul la nivelul la care e tratat ca fiind ordinar! Oare cu cine o fi semănând???