Unei minți încordate i-a fătat creierul să-și facă agenție de plasare a
forței de muncă în străinătate! Până aici, nimic nou sub soare! Numai că
genialul nu s-a adresatoam enilor, ci animalelor, pentru că a auzit că nici
astea nu mai au încredere în statul român. Au fost atât de mulți neîncrezători de
inițiativă, care i-au urat falimentul, încât, bietul de el, era cât pe ce nici să
nu deschidă!
Primul s-a înființat
câinele, cu coada-ntre picioare și urechile pleoștite, sugerând pe marele timid,
nu lătrătorul de mare clasă, în numele partidului:
- Vreau să emigrez, nu mai
e de stat aici, toată lumea linge același os și eu nu mai apuc! Am auzit că,
afară, câinii umblă cu colaci în coadă, nu ca la noi, cu râie. Nu mai vreau să
latru în pustiu, tot nu mă ascultă cineva, s-au ivit tot soiul de lătrători,
cărora le taie statul frunză din plin! Și mi-e teamă de chinezi, au început să vină, să muncească la noi, că
javrele noastre nu mai vor pe bani puțini! Mă duc, să mușc în altă parte, unde
mi se respectă drepturile chinologice și pot purta zgardă, fără TVA! Să port
botnița, pe carne macră, nu pe minciuni sfruntate! Dacă e nevoie, mă duc și în
Groenlanda, numai să nu îmi mai înghețe sufletul, pentru ziua de mâine, care nu
vine nici poimâine!
După câine, sosi, torcând,
pisica:
-Aș vrea și eu, să miorlăi
la altă masă, că mulți pureci, pe-aici, nu mai fac! Toate paparudele își ling
blana și dau din funduleț, de cad în nas motârlanii. Tot stând cu urechile
ciulite, să mai prind, și eu, ceva, mi-e
frică să trec și strada, să nu mă calce vreu avion violator, și pedofil, pe
deasupra, că pe dedesupt, toți sunt niște îngroapă ce îngroapă mâța. Fac mișto,
șoarecii, de mine, zic că nici ghiare nu mai am, mi le-au tăiat de tot! Iar
dinții, dinții s-au dus, nu mai sperii niciun bulan de pui mort în incubator.
Care-va-să-zică! vreau o blană nouă și puțin parfum pe vârful cozii, că aici,
mâțele sunt doar în călduri! Și sunt doar
animale de companie cu pretenții.
După plecarea ei, se ivi
un duet de șoareci:
- Noi vrem undeva, la soare și
plajă! Că ne-am săturat să roadem hârtie din arhive și pungi de plastic
ecologice, din tomberoane. Și, unde ne ducem, dăm numai peste șobolani! Nici
mâțele nu ne mai vânează, zic că suntem sub nivelul lor intelectual!
Cașcavalul, îl iau alții! Pe noi ne îmbie doar cu grăunțe otrăvite și pline de
E-uri! Ne-am săturat să masticăm în gol, vrem să avem, și noi, drepturi, ca
orice găină!
Nu dură mult, după
plecarea lor, că veni și porcul, supărat foc:
-Nu mai stau o clipă aici,
unde toți porcii s-au ajuns! Numai că, la ăștia, nu dă pesta peste ei, da’
dă boala vacii nebune! Uite ce-au
făcut din țara asta: peste tot, doar cocine, cu piscină Ce contează în
ce mocirlă, te scalzi, dacă nu ajungi cărnați! Dacă ar fi după mine, am o listă
lungă cu cei care ar trebui asomați. Cum, pupezii! toți îngrășații peste
noapte, au ajuns să guițe despre democrație? Vedeți! dacă nu li se pune niciun
belciug, în nară? Ar mânca și-un ..., numai să crape-n ei! Noi, porcii de
obârșie înaltă, vrem să emigram acolo unde sunt cât mai puțini porci, că de-ai
noștri, ne-am săturat!
După porc, veni oaia:
-To behehe or not to
behehe? De când am ajuns noi etalonul prostiei, mă rog? Păi !voi nu vedeți câtă
prostie au unele, și nu-s nici vaci, nici oi? Cum să înțelegi una ca asta: “a păstori” sinonim cu „a ciobăni”? Adică, prin conjugare
iese frumos: eu ciobănesc, tu ciobănești, el/ ea ciobănește! Noi ciobani, voi,
ciobani, ei/ ele ciobănește! Că așa ne-au tuns, ciobănește! Mânca-mi-ar cașul
și urda! Mămăliga mamii lor! În lâna bunicilor lor! Să nu pui parul, din lemn
de corn, pe bucile lor? Să nu-i aduni la stână și să le dai mielul? Auzi! n-ai
un loc în Australia? că putem, după ce-am pățit în ultimii 30 de ani, să facem și pe
cangurii!
Vaca sosi legănându-și talanga și dosul, în stilul ei
caracteristic, de divă pe bălegar:
-Sunt gata să mă sacrific și să mă dau la toți încornorații,
numai de scap din ieslea asta! Ăștia nu mă mai mulg, că au au de unde mulge, și
fără supt-semnata! Dar vor câte doi viței, pe lună! Că pe Marte, nu-au belit,
încă, nimic! Și cu secetele astea, rămân stearpă, nu mai fac nici ouă de
pichire! Auzi, ce le-a trecut prin minte!– să-mi pună sonerie și să-mi ia
talanga! Da’mă pun să plătesc o taxă pe sonerie! Vacă proastă, ce mai! nu știu să dau cu cornu’! Iese laptele
deja smântânit, la așa vremuri! Mă înțelegeți? eu vreau să nu mugesc degeaba,
ci pe bani!
Ultimul apăru melcul, abia
trăgându-și sufletul:
-Bine că am ajuns
la timp! Am luat trenul, dar m-am plictisit de numărat copacii de pe marginea
drumului, așa că m-am dat jos și am luat-o la pas! Că avea trenul întârziere, o
să ajungă mâine, la viteza care merge! Mai să-și dea duhul, vrând să mă
întreacă! De altfel, eu am ajuns cap de afiș: după mine, se fac autostrăzile, spitalele și legile! Cică toate se mișcă cu viteza melcului castrat! Mă rog!
castratul nu sunt eu! Și cine își mai cară, azi, casa luată prin Prima Casă, în
cârcă? Nu am nicio șansă, să-mi reabilitez cochilia, la câte bale lăsa ăștia!
Vreau să merg la Formula 1! Să știe lumea că melcul din Carpați e legat la
Antene, de aia nu vede înainte! Știi ceva, șefu’? nu poți mata să muți toate animalele astea, din țara asta, ca
să putem munci, și noi, liniștiți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu