Plecat, de ani, prin cea străinătate,
Sile s-a-ntors, acas’, la cea prosperitate!
Și,
cum pusese bani, deoparte, un purcoi,
S-a pus, să-și
construiască vilă! Pasul doi!
Visa, de multă vreme,
la vila cea râvnită,
Care, în mintea lui,
deja, era clădită:
Cu camere înalte!
Ferestre, luminoase!
Cu living și terasă! Cu
holuri spațioase!
Cu porumbar boltit,
proptit în cea mansardă,
Cu scară din stejar,
cioplită
doar din bardă!
Atâta suspinase,
făcându-și plan, proiect
Încât se-mbolnăvise, de
icter și de rect!
Dorința-i nu fu moft, ci
vis neprihănit -
S-a săturat, de mic, să
doarmă-nghesuit!
Așa că se jură - mânca-va
ceapă și cu pâine!
Dar, în final, să aibă o casă, pentru sine!
C-o liotă de copii,
familie numeroasă,
Le trebuia, măi nene! și-o
casă arătoasă!
De asta, se spetise!
N-avea nici dinți în gură!
Visa la casă mare,
cuprinsă, -n bătătură!
Dar începu coșmarul -
numai măsurătoarea
Îi supse din parale și-i
reteză suflarea.
Rămase fără respirație,
sau, mai degrabă, lat
Când auzi, cât costă,
să fie - autorizat!
Arhitectul, impozant,
îi luă, și el, din vlagă-
Când termină proiectul,
părea o vită bleagă!
Construcția-ncepu! Se
termină curând!
Avea, acum o casă! Dar
bani, n-avea - nici gând!
Cu banii cheltuiți,
trăiau în Filipine, un veac!
Al naibii cheltuială! pe chip de om sărac!
E drept, avea o vilă!
Dar apă, nu avea
Căra cu căruciorul, de
unde se putea!
Nici gaze, nici
canalizare, nici asfalt!
Doar rugi nepieritoare,
spre cerul cel înalt!
Sile a oftat adânc și
și-a scuipat în sân-
“Al naibii lucrătură,
dar eu, aici rămân!”
Și
au dormit pe paie! Și s-au spălat pe rând!
Visând la bunăstare!
S-au bucurat, în gând,
Că sunt mai sus, c-o
treaptă, decât părinții lor,
Care aveau o casă, cu
tindă și pridvor,
Bucătărie, o cameră
și-atât! Cât trebuia
Să - și ducă bătrânețile, în ea!
Sile s-a împăcat cu
gîndul nerostit-
Atâta a putut! Și,
iată! s-a oprit!
El nu e-atât de sigur,
c-ajunge la final -
Nu mai vrea apă! Și nu
mai vrea canal!
S-a-ntors la felul în
care s-a trăit mereu
Și are, ca tot omul, în
curte,… un WC-eu!
Și-n timp ce alții
sfărâmă și munții,
Sile e împărat român, “tronând
“ în fundul curții!
Concluzie:
Tot omul, mai visează! Realitatea-i șuie-
Dacă, la cap, ideile vor, frate! să se suie,
Nu te lua, fârtate, după sudoarea frunții,
Că vin ai noștri și te bagă-n... fundul curții!
Și dacă nu ai chef de o vespasiană,
Îți mai găsești beleaua, și cu invidia umană!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu