SATISFACȚIE

      Gigel era ciuca luării peste copită, din partea tuturor: șefilor, li se părea prea bleg, iar colegilor, fraier - fraier, cu plisc! Deoarece, la angajare, se încăpățânase să treacă probele, deși i se spusese în față, că postul nu-i pentru el, acum suporta urmările: fu testat și răs-testat, așa că nu reuși să ajungă pe postul la care fusese angajarea. Ca să nu fie dat afară, fu nevoit să accepte un post de muncitor necalificat, deși avea o mulțime de specializări și de brevete.

       Și, cum ultimul venit, ultimul, belit! toate treburile nașpa, îi reveneau lui: dacă era de remediat o spărtură, la canalizare, echipa de 8 inși trăgea la sorți și ieșeau, întotdeauna, Gigel! Adică Gigel, săpa, Gigel, se vâra în groapă, Gigel astupa gaura, Gigel primea bobârnace, dacă nu ieșea cum trebuie! Dacă era vorba de cățărat pe un stâlp, Gigel era favoritul! Iar dacă se înfunda cuiva WC-ul, Gigel era la datorie!

Taică-său, angajat la aceeași firmă de când aceasta luase ființă, îi tot spunea:

-Dacă n-ai vrut să înțelegi...! Nu ai decât două căi - ori pleci, ori pleci! Directorului, îi stai în gât - urma să-și aducă plodul, pe un post de laborant, de aia înființase postul ăla, pe care te-ai vârât tu! Acum, îl ține ocupat, până scapă de tine! Sau de altul! Te hotărăști și-mi spui, pentru că eu, unul, nu pot face ceva, a venit ordinul să-ți facem papuci! Și mie mi-e prea cald, ca să plec odată cu tine!

Gigel, cu școala de catâri, făcută la zi, nu la FF, tăcea și înghițea în sec - avea, omul, familie, nu-și permitea să fure curent. Așa că se obișnui cu noua lui situație, care-i deveni mănușă - nu putea scăpa de ea, nici acasă, sub pat!

Culmea - culmilor, tot complotul împotriva sa îl făcu mai perseverent, mai iute și mai atent - nu-și permitea să le dea apă, la moară, mai ales că cel de-al doilea copil al său, era pe vine! Cu ratele la zi, ud și murdar zilnic, nici microbii nu mai stăteau pe el, mai ales că era, tot, numai mușchi și tendoane. Până și medicul, care-i făcuse ultimul control medical, se miră:

- Omule, vinde-mi, și mie, metoda! Că vreau, și eu, să arăt ca un star de la Hollywood!

Gigel, însă, nu era chiar vesel nevoie - mare, mai ales că nu trecea zi, să nu i se amintească – locul lui nu era acolo!

Nu refuza nimic, nu scâncea, nu comenta, dar, în schimb, se ferea cu abilitate să intre-n colimatorul șefilor. Cât despre colegi, se prefăcea că nu-i bagă-n seamă, prea erau exagerat de insistenți.

Și, întro zi, se trezi lăsat în pace! Asta nu însemna, însă, că nu-i mai picau toate mizeriile - dacă tot se obișnuise...! Începu să respire, ca un om normal, mai ales când taică-său îi spuse că directorul ieșise la pensie, deci nu  mai era nevoie să-l dea afară.

Începu chiar să facă și-un pui de burtică, lăsând garda jos.

Întro zi, când se ascunsese în baie, să fumeze o țigară, ușa fu ruptă în bucăți, iar Gigel făcu cunoștință cu noul director, scăpat proaspăt de la balamuc. Dacă ar fi fost numai muștruluila de moment, nu ar fi fost problem! dar se trezi și cu desfacerea contractului de muncă, pe motiv de chiuleală și nerespectarea NTSM! Abia atunci pricepu de ce tot îl îndemnau “colegii”, să se ducă la fumat!

-Băiete! vezi dacă nu m-ai ascultat? îl prelucră taică-său, mai pe seară.- Și, dacă vrei să știi, trebuia să plece unul, de la voi, și cine putea fi, dacă nu tu? Mai ales că directorul ăsta a fost numit politic și are o listă întreagă de personaje, care trebuie să taie frunză, la Grivei! Poți să stai liniștit, deja și alții se pregătesc, să treacă pe o poziție inferioară, sunt destui „căței”, cărora trebuie să li se astupe gura! Și, de dat în gât, te-au dat ăia care tremurau, că zboar-afară!

Gigel n-a stat liniștit, că nu avea cine să-i hrănească copiii - și-a căutat de muncă!

Echipa tocmai muncea, de o săptămână, la o spărtură, când lângă ei opri un Audi. Gigel coborî geamul, râse la cei 7 plini de mâl și le spuse:

-Bună, băieți! Munciți, munciți? Văd că nu-l mai aveți pe Gigel, să vă facă munca! Dar eu, unul, vă mulțumesc și vreau să vă dau de băut, că mare bine mi-ați mai făcut! Dacă nu erați voi, să învăț cât de negru e Paradisul, cred că muream de foame! Când am găsit firma unde lucrez acum, eram “tătic”! Patronii, oameni de oameni, au văzut că mă pricep și mi-a dat salar, nu glumă! Acum sunt șef de echipă și plec în Dubai, că avem mult de lucru acolo! Mulțumită vouă, acum n-am nicio grijă! Bine că m-ați dat afară!