Această clipă răsucită, de
bălăcăreală!
Nu vi se-ntâmplă, să
aveți un ton,
Care v-aduce, în grabă,
ghinion?
Că mai ușor, pe limbă
(poți să juri!),
Îți vin doar
suculente -njurături?
Că totul se reduce, în
mod involuntar,
La vechile expresii, făcute-n
mod vulgar?
În loc de scuze scurte,
răsare vorba“…mătii!”
Așa cum noi, moldavii, le spunem, scurt, la tăti!
De ce-am cere ceva, orice sufletu'! am vrea,
Dacă nu strecurăm un strop din vai!...de viața mea!
Ce-atâta fandoseală? De ce să nu înjur?
Dacă pe toată lumea, îi tot mânâncă-n ... nas?
Dacă la trei cuvinte, două îs fără perdea,
Să înțelegi mesajul, cum, pixul meu! ai vrea?
“Așa stricăm copiii!” se plâng bietele mame,
Apoi, cu-njurături, îi ia pe plozi, la palme!
Când vine, supărat, și saturat, tătucu’,
Scânteie, din guriță, haznaua-i dă de
lucru’-
Nu are dinți în gură și nu moare de sete,
Înjură, pe tot neamul! Copiii - vând bilete!
Cum dragostea e mare! Romanticii - gheboși,
Decât cuvinte tandre - mai bine dinții, scoși!
Cum să-i șoptești iubitei, că ești amorezat,
Dacă ai tăi, de mic, în fund, te-au tot pupat?
Iar când ai nasolit-o, riscând să nu greșești,
Pe biata ei măicuță, cu spor, o pomenești!
Vedeți - mai lesne-i mama! N-a apucat să spună
Că, la mare belea, tot mama-i la-ndemână!
Mai rău e cu fătucele, ce știu, aprins, să-njure!
Dar, cum spuneam odată, nici nu au ce să-și vâre!
Privind, de sus, problema, concluzia e clară-
În loc de vorbă bună, mai bună-i cea murdară!
Luați-vă, voi, gândul, că totu-i trecător-
C-așa mare mândrețe, de corp conducător,
Nu e o zi, să nu vedem vreunul, făcând pe durul,
Așa-i, când ne învață, ca să gândim cu ...mintea!
De ce atâta vorbă? Decât o vorbă clară,
Mai bine cu măscări și cu bălăcăreală!
De aia merg, la noi, cuvintele, cu-ntorsul,
Dacă mai stăm deoparte și mai gândim cu dosul!
Sunt sigur că m-or arde, c-am depășit măsura,
Dar asta-i socoteala, când ni se umple gura!
Mulțam! La toată lumea, care se fofilează,
Și pare-oripilată, de cine mai cutează
Să spună șleau, pe nume, că nu bălăcăreala
Ne-aduse pe de lături! Ci numai fandoselea,
Sclipiciul, epatarea, ciolanul, viermuiala,
O crudă lăcomie, disprețul și tocmeala!
Iertați vorba murdară! Bolboresc, și eu!
Că, din bălăcăreală, stârnesc pe Dumnezeu!
Da’
nu îmi cer iertare, că n-oi fi așa de prost,
Să mă contrez cu lumea!
Că n-are nici un rost!
Eu nu o schimb pe ea! Pe
mine, nu mă schimbă!
Așa că-i preferabil, să
port pușchea pe limbă!
Nici mut, nu-i
onorabil, să fii, precum pământul!
Că de - aia troglodiții
au inventat cuvântul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu