Bătrâna de 90 de ani se apucă să povestească, gâfâind, prietenei sale mai
tinere, de doar 84 de ani:
-Ehei! la vârsta noastră,
trăim din amintiri! Și nu toate sunt bune și frumoase! Parcă își mai aduce, cineva, aminte, de faptul că eu am prins războiul? E drept, eram copilă, dar l-am
prins! Când au venit rușii, m-au ascuns ai mei, în pod! Că nemții nu erau așa
răi, mai răi au fost rușii, că nici carte nu prea știau! Toată viața am trăit-o
în comunism, nu-i înțeleg pe unii, care ȘTIU cum se trăia pe-atunci, când nici
nu erau născuți! Nici în proiect, nu erau, unii! Toți au fost o apă și-un
pământ, nici acum nu-i altfel, tot o apă și-un pământ! Răi au fost oamenii, și-atunci,
răi sunt și azi, și-or fi și mâine, că nu vrea vreunul ,să învețe să fie bun! Că
dacă e bun, îl mănâncă lupu’! Mi-e și groază, să mă gândesc,
cum o să fie lumea, peste vreo 10-20 de ani, pe care noi n-o să-i mai prindem,
poate doar câteva luni. Uite! vezi la televizor numai crime, accidente, violuri
și mânăreli! Ce să învețe ăștia tineri? Ți-e și frică să stai în casă! Eu stau,
ziua în amiaza mare, cu ușa-ncuiată, să nu vină cineva, să-mi ia gâtul, că-i păcat
de cuțitul cu care-o face! Pentru doi lei, azi te și violează!
Luni mi-am adus aminte de vremurile de altă dată, de pe
vremea lui nea Nicu: cum nici acum n-am canalizare, deci nici baie, fac băiță
tot la lighean! Bine că ne-au trecut la altă cotă de impozitare, doar ce ne-au
tras țevi, pe stradă, au uitat să întrebe dacă avem și bani de racordare! Bineînțeles,
n-am budă-n casă, dar nu-i nici în fundul curții, e la poartă, s-o pot vidanja! Așa
că eu nu intru la WC în fundul curți, cum urlă UE!
Cum
spuneam, mi-am făcut focul la soba cu lemne, doar știi că n-am încredere în gaze, și mi-am pregătit
baia, ca întotdeauna. M-am dezbrăcat și, fiind cald, cu 17 grade-n casă, m-am
băgat în lighean, să mă simt bine. N-am apucat să mă săpunesc bine, și s-a luat
curentul! Ei! mi-am zis că e doar o mica
întrerupere, așa că nu m-am mișcat din lighean, stăteam pe întuneric și
așteptam să se facă lumină! Atât de tare m-a prostit lenea, și bătrânețea, că
mi-am adus aminte că nici lanteră, n-am, și nici lumânare, la îndemână! Numai când
a început frigul să intre pe sub zbârcituri, am sărit din lighean și m-am băgat
sub o pătură! Curentul, să vină, ioc! Când au început să-mi clănțănească
dinții, mi-am zis că nu -i de joacă, așa că am dat să caut ceva, să fac nițică
lumină, dar am călcat în găleata cu apă, care s-a vărsat, inclusiv pe picioarele mele. Acum
mai era și ud, pe jos, nu destul că era întuneric ca-n Iad! Nu mi-am găsit nici hainele, le-am uitat, bleaga de mine, pe
sobă, în cealaltă cameră, la încălzit! Așa că, în pielea goală, am căutat prin
sertare, până am găsit un muc de lumânare, de l-am aprins și am putut să-mi văd
bătăturile. Ce să mă mai îmbrac! că mustea apa, pe jos, m-am apucat s-o strâng!
În pielea goală, că nu am avut cu ce s-o umplu! După multă, multă vreme, a venit și curentul! Când
am terminat și m-am îmbrăcat, cei doi mulți dinți ai mei, se ciocneau de zor. Asta
nu m-a împiedicat să-mi închipui cum ar fi fost să vină un violator, când eram
dezbrăcată, și să mă vadă așa – murea, dracului! de frică, că nu-i trecea prin
minte ce-am pățit, zicea că fac streaptease, la vârsta mea, pe întuneric, să nu
sperii câinii! Care hoț nu-și înghițea nădragii, la așa peisaj cu floare ofilită?
Draga
mea! Așa mi-am adus aminte de vremea când stăteam pe întuneric, în socialism! Și
am mulțumit, din inimă, partidelor, la toate,
că ne-au călit, mai ceva decât războiul! Auzi, soro! ce tot sforăi acolo? Ce? nu crezi că e adevărat, ce ți-am povestit? Babă
senilă, vezi să nu-ți înghiți limba, prin somn!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu