NINJA MIORITIC

      Abia întors, după spusele lui, din Asia, Yo-N Tzân-Tzar nu povesti nimănui ce făcuse pe-acolo, cum e obiceiul la plimbăreți, să se laude cu ce mentă, au frecat. Tăcut, ca țiparul, și alunecos, ca poluarea atmosferică, Yo-N nu ieșea din casă, nici să facă cumpărături. Moștenise de la bunici o bucată de pământ, plină de copaci, stânci și izvoare, unde până și bălăriile refuzau să crească vertical, așa că nu era de văzut nici pe parcursul zilei, iar noaptea, nici atât!

       Mare le-ar fi fost mirarea curioșilor, dacă ar fi avut curajul să se aventureze noaptea, pe la el, prin poiată – camuflat în haine de un albastru foarte închis, luate de la un răposat, Yo-N se antrena în secret la ceva ce nu se putea spune! Nu putea spune el, că era mut și bleg! Mai ales după ce mai multe vaci, capre, oi, câini și lăcuste dispăruseră, după ce săriseră gardul în curtea lui, vecinii începuseră să bârfească că deprinsese gustul cărnii de javră sau mârtan, pe acolo, prin Asia lui, că doar văzuseră, și ei, pe Internet, cam ce se mănâncă în altă parte!

            Mângâie, cu privirea, panoplia sa, în timp ce ținea în mâna dreaptă superba NINJATO: zeci de SHURIKEN, înconjurând TESSEN-ul și SAN-JIE-GUN-ul! Alături, KUSSARI-GAMA, KAKUTE și SHIKOMIZUE! În partea cealaltă, superbele TEKKO- KOGI, o pereche de SAI, iubitele lui TANTO! Și, nu în ultimul rând, NUNCHAKU ȘI URUMI! Mult s-ar fi mirat cei care-l cunoșteau, dacă ar fi aflat că nu ieșise niciodată dintre granițele țării de obârșie! Nici vorbă de Asia, Japonia, Turbația sau Gonfiblia, fusese țapinar timp de trei ani, la furat lemne! Și, cum prin pădurile unde mișuna, nu era nicio urmă de civilizație, singura sursă de inspirație fusese o roabă cu casete video, pline de filme de acțiune, uitate de un grup de turiști, întro cabană părăsită.

De atunci, ninja devenise obsesia sa – celebrii asasini, spioni și maeștri ai furișatului îl ajutaseră să scape de pădurari, dar și de parii proprietarilor de copaci, cărora le făcea păgubă. Odată cu studiul metodelor de luptă, se hotărâ să confecționeze și armele necesare Karma-i sale, de ninjak: prima lui sculă fu sabia KATANA - scumpa lui NINJATO, făcută dintrun arc de la o dubiță, luată la polizor, fapt care-l costase 3 motoare, echivalentul a două căruțe cu lemn tare. Muncise o săptâmână la armă, dar, în final, trecând cu vederea că părea cioplită c-un pietroi, reuși să omoare, cu ea, o mâță care trecea stradă, dintro singură lovitură! Mă rog! lovitura aruncase mâța sub roțile unui camion, dar, în final, sucombase, asta era important! Primele steluțe ascuțite SHURIKEN le făcuse din capace de bere, luate cu pila. Apoi, descoperind niște conserve de ton cu fundul gros ca la butoi, le făcu din ce în ce mai mari, până își dădu seama că ajunseră cât niște farfurii, abia reușea să le ridice de pe masă. Și-acum mai erau vreo câteva, înfipte prin pomii din grădinile dușmanilor, bașca în peretele vechii biserici din lemn, secolul XVI!

Cel mai ușor confecționă FUKIJA – 50 cm de țeavă de plastic, pentru izolații electrice, cu săgeți de hârtie, înmuiate în otravă pentru gândaci! Arma redutabilă, de aproape, îl ajutase se scape de soarecii care-i găuriseră bocancii, în iarna aia afurisită, când se rupseseră copacii, de la gheață.Căpătând experiență, reuși să facă inelele KAKUTE, și o SHIKOMIZUE, sabia fără mâner, care poate fi ascunsă întrun băț de bambus! El nu avea bambus, așa că o ascunse întru tulpină de păpușoi! Din niște furci super – ruginite făcu o pereche de SAI, sculele – trident bune de parat topoarele gospodarilor și de ținut departe, colții dulăilor. Evantaiul cu muchii ascuțite – TESSEN-ul, fu ceva de antologie - munci o lună, să-l facă, deoarece superglue-ul nu reușea  să prindă lamele GILETTE, de fâșiile de hârtie! Când reuși să-i dea formă, la prima mișcare cu evantaiul, lamele zburară fericite, oprindu-se pe fața și pieptul lui, și în icoana Sfintei Fecioare, aflată în coliba unde locuia temporar. Una dintre ele supraviețui întregii veri, ascunsă sub o piatră, de unde scoase capul, în degetul mare de la piciorul stâng, a lui Yo-N. Cât pe ce să se dea de gol, la vaccinul antitetanos, că era mare luptător ninja, unde se făcu negru, fără prea multe eforturi, de era să nu-l mai găsească doctorul!

Din niște cuțite de bucătărie, găsite la gunoi, în spatele unui hotel montan, își confecționă setul de TANTO, cuțițele scurte, de ritual. Toiagul SAN-JIE era alcătuit din trei bucăți de cozi de mătură, legate cu un lanț furat de la un dog german, ceea ce nu-l făcea să semene cu “toiagul flexibil al dragonului”, ci cu făcălețul rupt al lui Yo-N! Pentru TEKKO-KOGI, folosi niște mănuși pentru sudură, la care prinse niște cuie bătute cu ciocanul, până ajunseseră plate, prinse cu șuruburi. Dragul lui NUNCHAKU fu modelat din două bețe de lemn de corn, legate cu o curea din piele, luată de la niște sandale de damă - secolul trecut! Sau, nu știm precis, poate erau niște bucăți dintrun ham, tăiate artistic! La celebra SABIE A PRIMĂVERII - URUMI, se cam plictisise, așa că fură o sapă dintro curte și-o boteză SCULA PRIMĂVERII!

După ce termină de șters, cu privirea, armele sale imbatabile, Yo-N începu antrenamentul: încălzire, prin stat lângă sobă! Mișcările de KATA, care îi asigurau agilitatea unei maimuțe, împerecheate cu un rinocer operat estetic și făcut bou sadea. Nu-i ieși salturile pe pereți - când pusese mîna pe plită, săritura în sus, de usturime, îl vîrâ cu capul între raielele de la tavanul colibei, astfel că nu reuși să-și scoată piciorul din peretele câș! Pentru că asta făcuse toată viața lui - își băgase piciorul în toate și ajunsese luptător ninja!