COPILE, UNDE TE UIȚI ?

      Zilnic mă minunez cât de fragil e omul și cât de îmbâcsit e același om! (Mai am puțin și-l citez pe Shakespeare, când avea amigdalită purulentă cu pană ardentă, nu el spunea ce minune e omul, cu urina lui, cu tot? Nu e traducerea corectă?) Mă străduiesc să nu mă bâlbâi, când văd cum unii copii sunt atât de deștepți, de zici că-s proști, fraierii lui Moș Crăciun! Așa îmi spunea toată lumea, când eram mic ( pentru că am fost și eu mic, fără muștar și pâine!)- Bă, când mă uit de la distanță la tine, zic că ești prost! Abia când te apropii, se convinge lumea că ești cu adevărat!

Să mă explic unde bat șaua, să priceapă vaca, oricum cai nu se prea găsesc decât în Salam: un copilaș cu ochi străini și goi a ținut azi să-mi explice că el nu mănâncă, că n-are chef! Când l-am întrebat cât îl ține figura asta, mi-a răspuns candid - cam o lună! Măi să fie, ce tarE copiii din ziua de azi, poatE trăi fără îmbucături! Ca să mă convingă că nu glumește, mi-a spus că lui nu-i place decât cu sare multă! Îmi stătea pe limbă să-i pun un kil de sare pe o felie de pâine, să văd cam cât îi ies ochii din orbite, când mușcă! Părinții l-au certat că spune prostii, dar nu l-au convins, ăștia E proști și nu înțeleg tânăra generație cu sarea-n bucate!

Tot azi, mai spre dimineață, eram într-un magazin și iată că Zâna Blondă a zulufilor (Nu a zulușilor!) pătrunde maiestos în câmpul meu vizual, provocându-mi o chemare bruscă către natură! Coafată, moțată și tatuată, pictată pe ochi și pe obraji, înțolită la negru - elegant, târăște după ea o sacoșă, pe numele ei de fată- copil de 5 ani! Adică, în loc de brățară, își duce copilul, frumușel, cu un Moț rebel în frunte, dat din plin cu gel! (Moțul, nu copilul!) Știți pentru ce au intrat? Pentru un pachet de țigări pentru mama, și un Mentosan, la faimosul preț de 50 de bani! Stupefiat de covârșitoare sumă acordată puștiului, aflu că dama cu came(leoni) a cumpărat soluție de bronz natural, iar copilului, i-a luat mâna …de pe ea! Păi, mămicilor din astea, nu-i mai bine dacă vă mușcați singure un picior, poate muriți otrăvite cu propriul venin? De-alde voi sunt cele care despică firul în patru cu picioarele, apoi pasează rezultatul, statului, care stă mult și gândește puțin, dă surplusul de bagaje cuiva care are nevoie de bani și-i face din plasament? Mama ei! de mamă, vine în vizită, bea cafea, după care pune la cale altă progenitură, să contribuie la creșterea numărului de boschetari și aurolaci pe cap de locuitor! Și cum natura născătoarei dumisale a fost împodobită cu darul pro-creierii, nu al pro-creației! devine mamă eroină, moartă după bărbați pe frontul măciucilor atomice!

Cineva întreba azi - oare câți copii din familii normale beneficiază de sume echivalente cu cât se alocă acestor copii nedoriți (de părinți!), care devin o povară pentru noi, ceștelalți?!?

Oare n-ar trebui monitorizate aceste exemplare cu apetit suculent către înmulțirea neamului? Să le pună cineva la muncă, tot n-au copii de crescut, să vedem, după ce stau 8 ore în picioare, cât de tare mai pot face șpagatul? Păi la produs rebuturi, toată lumea se pricepe, numai că acești copii n-au ce le trebuie - PĂRINȚI! Părinți,  ca toți ceilalți părinți, care se culcă cu gândul la copii lor și se trezesc devreme, tot cu gândul la copii lor! Care spumegă, atunci când nu pot satisface un moft necesar al acestora, care, atunci când copiii ajung mari, nu le pot da vile și mașini, dar le pot da dragoste!  Eu, unul, nu vreau să ajut mame puioase, care nu pentru puii lor trăiesc, ci pentru… !

Azi, ca în fiecare zi, mai învăț câte ceva - o doamnă e și patroană, și vânzătoare, și tot! Ca să nu-și învețe copilul cu nărav, cum se practică în domeniu, i-a spus fiicei de 7 ani că la magazin are Șef, așa că că nu ia ceva fără să întrebe, că-i buba mare! În fața magazinului, un copil de aceeași vârstă zgârâie praful, cu ochii după ciordeală!

Asta, în timp ce mama lui bea prima cafea din ziua aceea, și prima - din ultimul ajutor social! Mă îngrozesc când văd așa ceva, în perspectiva că voi fi bătrân și neputincios, la mâna unor astfel de exemplare! Mă gândesc serios să-mi iau armă de foc, cu parul nu mai merge, ratez ținta! Cum e cu femeia pe care au bătut-o în propria casă? Sau cu bătrânii care n-au curaj să iasă noaptea din case, de frica hoților?

Nu putem judeca copiii, până nu judecăm părinții! N-am înțeles deloc cum se calculează cei 7 ani de-acasă - primii șapte din viață, următorii șapte, șapte ani din bucăți, pe parcursul a 15 ani, sau cum? Cert este că fundamental educației unui om pleacă de la anii ăștia - vede băiatul cum o măcelărește tata pe mama, dă și el cu măciuca-n oale! Vede fata pe tata în fundul gol, i se pare normal să și-l etaleze și ea pe-al ei, că arată mai bine chiar decât al mamei!

Cred că am mai bătut monedă pe subiect, dar nu mă pot abține - fiecare dintre noi ia de la cei din jur câte ceva, subconștientul ia în brațe, ține strâns și vomită, când te aștepți mai puțin. Nu pot să nu râd, când mă surprind că folosesc expresii, pe care le-am urât când eram eu pe partea opusă, aia cu urechea ciulită. Când scot perle din lobul occipital, sau de pe acolo, de undeva, pentru care mi-aș tăia singur buzele și mi-aș coase botul! Când fac lucruri de care mi-e rușine, și nu știu de unde le scot! Nu vi s-a întâmplat niciodată să te trezești scobindu-te în nas și ștergându-te de pereți? Așa e și cu  educația, e mai ușor să bagi cuțitu-n cineva, decât să dai cu sapa -  ai mei nu aveau sapă!

Pupatul în fundulețul copilului e o altă belea - naște pupăcioși! Care așteaptă pupici de la toată lumea, surpriza apare când iau labe peste rât. Mă înfioară știrea că nu știu care mare copil a unui politician sau unui șmenar celebru, a încasat-o într-un bar sau a rămas fără bani la el/ea! Și mă lasă rece-rece, pentru că mă ia cu fiori - ce fel de societate e asta, în care nimeni nu e în siguranță?

De unde am plecat și unde am ajuns! Crede cineva că toate astea nu se leagă? Degeaba îți crești copilul în norme stricte și corecte, dacă ceilalți se joacă cu regulile, după cum li se ... ridică mingea la fileu sau mucii în tavan! Dar ceva eforturi trebuie să facem, nu putem trece pe lângă fiecare căzut pe stradă și să zicem că e beat! Poate e mort!

Nu există investiție mai mare, cum sunt copiii! Degeaba faci movile de bani, dacă te îneci în ei, fără copii lângă tine! Nu-i ai pe-ai tăi, aduni pe-ai altora! Aduni oameni, că să-ți fie mai bine! În fiecare dintre noi există Raiul și Iadul, în bucăți consistente! Nu există numai oameni răi, fiecare are un colț ascuns, plin de bine, dar care rămâne ascuns, de frica celorlalți!

Să facem un exercițiu – un minut, doar pentru un minut, toți oamenii să spunem că viața e frumoasă! Abia atunci va fi! Iar copii noștri ar putea să se bucure de ea, dacă noi nu putem!