Cât de complicat este câteodată să faci o simplă declarație, cu excepție celor fiscale, care nici ele nu sunt prea simple, dar la ele nu-ți trebuie sinceritate, îți trebuie doar pix! Din pix nu poți reuși să exprimi ceea ce cuvintele dau năvală, dar din pix poți aduce din condei, ceea ce limba se contrează să exprime! Complicat, nu-i așa? mai bine să luăm lucrurile așa cum le-a făcut mama - natură și cuvintele, cum ies dintre dinți:
-Mărioară, știi tu cât...a costat kilul de vinete la piață?
-Nu-ți găsești și tu să-mi spui ceva frumos! Zi-mi ceva care să mă ungă pe suflet!
-Știi tu cât acostă kilul de ulei? Acum te unge?
-Nu, mă bivol egocentrist, zi ceva frumos, să-mi crească inima!
- Să-ți spun cât costă drojdia, că aia crește?
- Nu o rețetă de cozonac vreau eu! iar de gogoșile tale m-am săturat! Mă, Ioane, tu mai ții minte când mi-ai șoptit ultima dată o vorbă de amor?
- Apoi nu te-am invitat ieri în șură, că e iarba proaspătă?
- Mă, da’tembel mai ești, zi și tu că...
-Că mă duc mâine să-ți cumpăr o pereche de chiloți roș, arăți sexy în negru!
- Apoi în negru s-o îmbraci pe măta, nu pe mine, că eu arăt bine mai bine fără!
-Așa mi-a zis și frate-meu, Gheorghe!
-Mă Ioane, când mă uit la tine, mă ia, mă, cu o fierbințeală -n piept!
- Păi dacă ți-a intrat o țâță-n borș, vezi că-i clocotit!
- Mă, uite, eu îți spun că te iubesc, cum n-a mai iubit nimeni o bou ca tine!
-Te crezi în serialul ăla turcesc” Inimă de muscă pe obraz curat”! Păi, cred că iar ai uitat să pui sare-n mămăligă! Și nu mă mai fă bou, că un sunt cât un taur!
-Drept e, că se spune că numai boii se-nsoară, dar nu se aplică la toți, tu nu ești nici măcar bou, ești un bivol cu hernie de disc! Când ai fost tu taur, că eu nu-mi amintesc când m-ai împuns ultima oară? Nu cu coarnele și nici cu furca, la astea te pricepi! Nu te pricepi să faci o femeie să simtă că trăiește!
-Apoi nu-ți ajung 5 copii, mai ai loc de o pereche ?
-Puișor, nu de copii duc eu lipsă!
-Nu mă mai fă puișor, fă-mă bou bătrân! Un puișor e-un pol de parale, da’ un bou bătrân, ia zi, cât costă?
-Costă-o brânză - telemea, că fierbi mult, consumi gaze prea mult! Ioane, spune și tu dacă ții la mine!
-Mă țin de tine! că-ți fug ochii după curcani, numai din ăia gușați!
-La mine, Ioane, nu la patrafirul părintelui Gaftenie! Ce exemplu dai tu copiilor?
-Ăla cu broasca și iepurele! Când pe iepure l-a mâncat în fund să lase broasca să facă marș forțat, iar lui i s-au lungit urechile! Adică să nu fie proști, să lase femeile să i-o ia înainte!
-Măi, omul lui cofraj de ouă, de aia nu pot copii să-mi spună că nu mai pot după mine, că n-au învățat nimic de la tine! Tu nu știi decât să taci, comentezi numai când nu-i gata masa!
-Și ce! ei nu te întreabă când e gata masa? Îți promit c-o să-i învăț!
-Doar mi-a spus mama să nu mă mărit cu tine!
-Ce coincidență! și mie mi-a spus mama la fel, să nu mă mărit cu tine!
-Cum să te fac să pricepi? Tu știi ce e aia, afecțiune?
-Cum e afecțiunea la ficat? Sau afecțiunea la colon?
-Nu, mă, cum e să-i spui iubitei tale, care îți face sarmale și-ți coase, încă, nasturii, c-o iubești!
-Și nu pot să nu fac greșeala asta? Prima mea nevastă, când i-am spus c-o iubesc, mi-a zis că-s tălălău de la Buzău, și-a luat jucărelele și a plecat cu unul care-o mardea de 3 ori pe zi! S-a lăudat că are bărbat în casă și ăla nu-s eu! Nu mai avea ochi, avea doar vânătăi, dar avea bărbat serios! Mai bine îți prăjesc un pui, mă pricep mai bine la pârliți!
-După ce m-ai exploatat o viață-ntreagă, nu poți să-mi faci și tu un moft!
-Și eu care credeam că m-am însurat! De unde să știu că-mi iau puț de petrol, să exploatez pe cineva? Știi, eu aș vrea să...!
-Spune, abia aștept! Nu înțelegi că îmi ești drag, în morții mătii!
-Eu aș vrea să-ți spun că, după atâta amar de vreme, de când suntem împreună, n-ai înțeles că doar faptele pot să-ți spună, ceea ce vorbele te-ar putea minți! Dacă mă apuc acum să-ți spun că ești lumina vieții mele, că viața fără tine e ca un mormânt, în care sufletul meu ar muri puțin câte puțin, ce-ai crede? Când ți-aș spune că, atunci când sunt departe de tine, nu-mi vine să trăiesc, m-ai crede? Nu, pentru că la fel sună și o minciună frumoasă! Iar eu, de minciuni, m-am săturat! Dacă nu simți că tot ce fac, fac pentru că țin la tine, nu trebuie să spun cuvinte frumoase, nu mi se potrivesc! Și nu cred în cuvinte, atunci când faptele dor! Prefer să-ți demonstrez că nu mă joc! Poate nu te iubesc așa cum vreți, voi, femeile, cu serenade sub fereastra de la cămară, nici cu flori zilnice, lângă declarații sforăitoare! Poate că viața mea, înaintea de a te cunoaște, de asta s-a poticnit - de niște simple declarații! Dar nu poți spune că nu ai fost tot timpul în mintea mea, chiar atunci când ai greșit sau când te-ai jucat cu mine, încercând să mă faci gelos, sau când m-ai mințit! Dacă vrei cuvinte goale, spune, și, din clipa următoare, le poți avea! Dar n-o să mai ai sufletul meu, ci doar cochilia unei false iubiri! Și nu mai vorbi ca un birjar, îți strici tenul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu