Niște încuiați au scos o vorbă - nu-i cumpăra poșetă soției, c-o să trebuiască să văruiești în casă! Dacă-i cumperi poșetă, îi trebuie haine să se asorteze cu poșeta! Dacă-i cumperi haine, se aglomerează casa, mai ales șifonierul! Atunci trebuie să cumperi un șifonier nou, care nu se mai potrivește cu ce culoare ați stropit pereții! Și ajungi să văruiești!
Ca să nu sfideze înțelepciunea celor de mai sus, Statul Palmă-Bărbă-(n)-Cot, ajutat de fratele său, Petrițu Parlament, au ghidat societatea după un principiu asemănător! Bineînțeles! care nu se aplică la toată lumea! Și favorizează mediul de afaceri, cam în genul petecului textil aplicat la o anvelopă! Nu-i de mirare ce se poate întâmpla!
Visul lui-să aibă propriul iaz! Dacă se poate, să fie și pește-n el! Dacă nu, a auzit că-s bune și broaștele la ceva - orăcăie! Mai ecologic ar fi un picior de batracian cu mujdei, decât un crap crescut cu făină de pește!
După o săptămână de stres la pungă, evadarea în sânul naturii e o binefacere! Dar deja știți asta! Nu știți, însă, ce dumnezeiesc e să stai sub umbra propriei tale sălcii, să dormitezi pe propria bancă, să asculți cântecul propriului tău greier...! Nu, ăsta nu! Dar să visezi la marea captură de 200 grame, asta se poate?
De la tatăl său i-a rămas credința că, dacă vrei un lucru, apoi treci și fă-l, nu aștepta de la cineva ajutor! De la bunică-său, i-a rămas o pereche de cizme, cu cataramă, un kil de scoabe și un ham! Cu toate că bătrânul nu obișnuia să se înhame la nimic, le avea cu lenea! De la mumă-sa i-a rămas credința în Dumnezeu Tatăl și o ureche smulsă! Ca să țină minte ce i-a spus taică-su – nu te lăsa pe-o ureche, că n-ai decât una de toate!
Înarmat cu dorința de a intra la apă, adică de a se scălda în iazul său, dădu sfoară-n țară că l-ar interesa o bucată de pământ, pentru una bucată baltă! Fu o greșeală enormă, scopul pârțului de teren odată dezvăluit, prețurile cerute explodară, mai ceva ca artificiile la Revelion. Până și băltoaca din fața grajdului costa cam cât aselenizarea pe Marte!
Cu lecția învățată, se dădu la fund un timp, ca să nu ia în fund la timp! Apoi reveni pe piața imobiliară și nu prea, aruncând pastile despre un teren plin de apă, cu mătreața - broaștei și acoperit cu răgălii. Numai că Răgăliile s-au prins de șmen și tot prețuri mari a găsit, de ziceai că dorea să cumpere Marea Neagră cu tot cu Bosfor.
Găsi, la un moment ne-dat un teren unde cineva săpase o groapă serioasă, ca urmare a intenției de a-și face o vilă, posibil una subacvatică, groapa având circa 4 metri adâncime apă stătută. Ideală pentru visul său, nu se putea apropria, pentru că nu exista cale de acces până la groapă. I s-a propus să o cumpere așa, cu o stivă de euroi, și să se angajeze să facă un drum comunal până la locație, primăria în cauză neavând fonduri, ci doar niște funduri lipite de scaune! Cum lui nu-i ajungeau banii, după o eventuală achiziție, nici de un WC din OSB, constată că nu-i trebuie drum, ci cale bătută, ceea ce și făcu!
Exact în clipa când își băga picioarele... în cizmele de cauciuc cu care se ducea la balta altuia, renunțând definitiv la posesia unui luciu de apă, ceva lucios luci în întunericul unei aspirații neinspirate - iată o ofertă incredibilă- peste 2000 mp, băltind cu apă curată, la prețul a 10 oi, o talangă și un câine chior de coadă! Visul începea să capete aripi, așa că trebuia să-l lege strâns de gard, să nu-l ia vântul!
Abia după ce a vizualizat minunăția, i s-au înmuiat copitele, nu! nu în apa din teren, ci în șanțul de pe marginea drumului! Pentru că aici avea și drum, nu mai trebuia să-l aducă de-acasă!
Seara, lungit în patul său, nu-l prindea somnul -vedea cum se săpa groapa circulară, iar pământul rezultat va înălța malurile, unde va planta copaci! Iazul va avea formă circulară în zona centrală, iar un capăt se va prelungi pe o latură întreagă, unde apa va fi mai mică, cam 1,5 m. Tone de pământ excavat vor crea o barieră naturală, care va împiedeca adunarea apei provenite din ploaie! Apoi gardul, gardul va fi înălțat peste tot, cu capete întoarse spre exterior , să nu sară vreun cretin și să se înece! Și așa mai departe...!
Zorii zilei l-au găsit făcând planuri, răsturnându-le, apoi făcând altele pe scheletul celor vechi, semănau, dar erau total diferite de cele anterioare! Și cu ele apăru prima problemă - terenul mustea de apa necesară, dar acum era un impediment - era prea multă, nu putea întra niciun utilaj, risca să rămână acolo! Din marginea șanțului, un prieten specialist în stomatologie îi dădu soluția- să aducă câteva camioane cu moloz sau pământ și să înalțe terenul acolo unde pot intra utilajele! De unde le lua? - de la săpăturile pentru noi locuințe! Care noi locuințe nu se mai construiau dinainte de ridicare piramidelor! După ce renunță la idee, se ciocni cu un prieten (vedeți ce bine e să ai prieteni?), care, la o cafea, bătu des din palme, de sări numai praful de pe mese:
-Acum îmi spui, am scăpat cu greu de 34 de camioane pline, cine te-a știut?
Nici el nu știa cu două zile înainte, că-i lua locul lui Nostradamus! Să fi fost adevărat, să nu fi fost, după război mulți viteji se-arată! Mai bine las-o moartă, că e în coțet! Oricum, chiar dacă aducea umplutură, tot trebuia să aștepte până se usca și tasa, așa că, ducă-se! Nu apucă să-și șteargă din computer soluția, că imediat apăru altă problemă - gardul! Pe patru laturi, fiecare latură cam 40-50 m !Mamă! câta gardu’’! Stâlpi, plasă- nu, că se vede! Poartă mare, să încapă camionul! Ce gard e ăsta, frate? și cât costă? Nu-mi trebuie gard!- Ba-ți trebuie, dacă se îneacă vreun prost în lipsa ta! Sau un copil neascultător! - Ce să caute ăștia la mine-n curte?- Uite-așa , îi trage ața la moarte și tu răspunzi!- Pun un panou mare, 3 x 3 m, cu scăldatul interzis! -Nu mai pot ei de afișul tău, o să-ți găsești numai... bibanul, pește canci! Îți trebuie pază!- Bine, de mâine caut un localnic pentru pază!- Vezi să nu-ți găsești prostul, cine-i fraier să-ți păzească ție balta! Doar dacă vrea să te lase piele, să te fure chiar el!- Stai așa, dar eu nu am, încă, nicio baltă! Ce-i cu atâtea griji!
Așa era, prea multe griji care abia sunau la poartă! Când a aflat cât era tariful orar la săpat gropi, a dat în bâlbâială, nu în gropi, acolo dăduse de la început! Apoi a trebuit să se intereseze dacă terenul nu e însărcinat cu careva, aflând că nu-i a celui care vroia să-l vândă, ci al primăriei! Se putea cere concesionare pe 99 de ani, dar care e tembelul să construiască ceva pe un teren care stă-n suspensor, nici la bal, nici la spital! Suna tentant, la fel cu construirea drumului de acces, dar, până la urmă, o viață are omul, o gaură-n... ciorapi, și doar un nenorocit de vis! Unul mic, nu ca alea cu vilă la munte, vacanțe de lux pe plaje cu tsunami, propria bisericuță-n curte, precum nobilii de altă dată! Doar un loc umed și umbros, cu un singur pește de prins!
Urmau autorizațiile, intabularea, impozitele, declarațiile de avere schimbate, un bordei în pământ, pentru odihnirea sufletului după atâta alergătură! Peste toate trona opoziția fățișă a întregii familii, preocupată de două nunți, un botez, o vacanță-n Burundu- Bibi, schimbarea faianței în baie și rețeta sa lunară, acum mai solidă și mai costisitoare!
Tot muncindu-se cu visul său, se trezi într-o dimineață uitându-se în oglindă! De acolo îl privea un lunatic, un zombi cu fața de pește mort și cu cearcăne de prost viu! Se uită și-n calendar și își aminti de Eminescu- trecut-au anii cei frumoși, și au rămas doar cei scârboși, de om bătrân! Nu mai avea putere nici să pună un vierme-n cârlig, dar să mai prindă și-un crap de 7 kile! Mâinile îi tremurau ca la cutremur, oasele trăncăneau ca mașina goală de la Gunoi, și parcă nici poftă de mâncare nu mai avea! Și baltă tot nu avea!
-La ce mi-o fi trebuind mie, baltă? Mie îmi trebuie raclă și mormânt, nu baltă!
Și-și înmormântă visul pentru întotdeauna! Prea multă cheltuială!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu