TUPEIST DE ROMÂNIA!

 -Sunt tupeist - solid, din România

Decât fularul, iarna, sunt mai tare!

Din moș - strămoși am căpătat mania

Să mă dau creț, cu capul cel mai mare!

De la strămoșii daci, luat-am barba!

Și pun la bărbi, de nu mai pot să duc!

Pe unde am trecut, nu crește iarba,

De aia nu mai știu pe und’ s-apuc!

De la Rovine, ce-o mai fi și alea!

Am căpătat curajul nebunesc

Să-mi dau în petec des! și apoi, valea!

Vă las cu bine, iute! mă “ topesc”!

În țara mea am fost un neica - nimeni,

În lume am plecat să devin om.

Dar m-am întors, e mult prea greu afară.

Și-apoi, eram în plus și tot mereu în pom!

Eu țeapă dau doar la români de-ai noștri, 

Că alte neamuri, scurt, îți iau și capul!

Ai noștri sunt molâi, și-i doare-n pai’șșpe!

Se uită, te privesc și îl belesc pe altul!

Sunt tupeist de cea mai tare spiță, 

Că m-am doxat prin locuri rău famate.

Sunt tupeist mascul, cu toane și cu fiță!

La mine, toate-s lesne, scurte și “fumate”!

De-am  mai trăi pe vremea cu sclavie, 

Pe mama și pe tata, i-aș vinde azi în târg.

Copil de aș avea, chiar de - aș avea o mie!

Pe loc i-aș vinde acolo, și cu același sârg!

Să moară mama și mătușa Tanța, 

Dacă am stare sau morală-n mine!

De-aici  mi-am  căpătat prestanța,
Ca să trăiesc masiv, să-mi fie mie bine! 

 Am tot schimbat muieri, nici nu le știu pe toate!

Și toate m-au iubit! iar când am sărăcit,

Le-am căutat un ceas,  prin locuri rău famate,

Dar n-am găsit nici una, credeau că am mierlit!

Sunt, de amar de vreme, cu sufletul curat!

Cu înșelatul, n-am terminat, nici gând!

Și nu mă las o clipă, eu, neică! de furat,

Mă fac copil cuminte, dar nu așa curând!

Mai bine îmi rup osul, îmi completez mătreața, 

Rămân gravid cu ursul! mă spăl mai des pe față!

Îmi potcovesc peruca! Îmi coafez și greața,

Guiț precum mârtanul!La toate fac mătreață! 

Sunt gata de dezastru și rog amarnic cerul, 

Să mă primească iute la umbră și candoare!

Eu nu-s un  oarecare,  și-acesta e misterul! 

Doar n-o să stau la masă cu orișice putoare?

Sunt mare tupeist, v-ați dat voi bine seama!

Cu plecăciuni adânci, mă veți primi aici!

Sunt tare șmecher și nu știu ce-i teama!

Mișcați-vă mai iute, grămadă de furnici!

-Puiuț mărunt! Cred c-ai greșit pârleazul!

Căci l-ai sărit pe unde nici gând că trebuia!

Îl lămuri un nene, arătându-i, grav, obrazul.

- Tot ai intrat la noi, mărite!... să fie voia ta!

Străinul era pașnic, pe cap purta căciulă!

Deși căldură mare, mănuși purta, senin!

Nu se-arata deloc c-ar fi o mare...sculă,

Un  pic cam plin de sine! Puțind nițel a vin!

-La țanc sosii, maestre! Noi dorul îți duceam!

Lipsea un șef de turmă, că-i penurie, zău!

De n-o făcea-i tu, singur, făceam, noi, ce făceam,

La noi să te aducem! Bine-ai venit, flăcău! 

Burtosul trase yala și semn făcu lui Tupe!

Acesta se trezi în cada cu jacuzzi! Goală!

-E cald și este cool! și tare mi se rupe,

Acilea e de mine, că treaba nu-i nasoală!

Străinul se întoarse, căci pauza trecuse!

De sub căciulă, drăguțele cornițe împungeau!

Părea înveselit, rânjind, cu buzele cam strânse,

Și ghiarele, și coada, și toate! se… lungeau! 

Pe foc mereu gazda băga, atent, lemnoase!

Sub Tupe, ce se perpelea ușor, la foc mărunt!

Era doar el, mistrețul! și plămădiri jegoase

Și-n Iadul ce-l crease, se dogorea, el, crunt!

Morala este simplă - în viață poți alege

Să  fii bun! Sau rău! Un zeu sau un măgar!

Poți fi o arătare, o muscă sau un rege,

Dar de ești un porc, ai baftă de...grătar!

Un Iad de duci în spate, te duci și tu cu el!

Un drac de-ai fost o viață, tot el te miruiește

Ce ai făcut la alții, pățești și tu la fel!

Așa că stai, mereu, mai bine, și gândește!

Și ce nu-ți place ție, nu fă la altul - dar!

Probabil socoteala o ține cineva!

Și dacă gându-ți este nu dulce, ci amar,

Mai bine schimbă-l, dosește-l undeva!