Costel
ăsta, spre deosebire de alți costei și cornei cu care v-am făcut cunoștință
până acum, a copilărit cu mine! Cu câțiva ani mai mare, eu fiind la grupa mică,
a zice că mă jucam cu el e o figură de stil, de fapt el se juca cu mine, mai
mult cu fundul meu, de unde a primi bombeuri în zona amintită e una din
obsesiile mele, după cum ați observat până acum!
Nu pot să neg, pentru că nu am negi,
că joaca cu Costel avea și părți bune - taică-său era un gogoșar renumit, pe când fiul era o biată murătură,
iar eu, o caisă stâlcită periodic de glumele lui Costel! Cum zicem, bătrânu’ lui făcea cele mai bune
gogoși pe care le-am mâncat vreodată, rețeta, însă, s-a pierdut, fiul moștenind
doar vândutul gogoșilor! Asta cu gogoșile era
valabilă numai pe perioada bâlciului, în rest ăștia doi se ocupau de curățatul de prin curți!
Costel mai avea un frate, un tip
foarte serios, deși mai mic și ca
el, și ca mine! Spun serios, pentru că
la 17 ani ajunge la școala de corecție ( pe atunci existau și așa ceva!), de
unde iese din pușcărie abia peste doi ani, deja major! Fac paranteză, ăsta mai micu
se reciclează, se reabilitește și se potolește, după ce povestește, doar celor
puțini care-l ascultă, că nu mai vrea să spele ciorapii celor mai barosani din
pușcărie și nici să-i fie frică să se aplece după săpun! Spre cunoștința
curioșilor, a intrat acolo pentru furtul nedeclarat a 21 de butelii de aragaz,
pe care au fost siliți, el și trupa de comando din care făcea parte, să le
recunoască în urma unei tentative de viol în grup, la care victima a participat
cântând, fiind beată! Mai ține minte și-acum bătăile milițienești pe care le-a
încasat, mult hulite astăzi, dar foarte eficiente atunci! Apropos! De ce toată
lumea, după ce a ieșit unul din pușcărie, îl ocolea ca pe un ciumat? Când întâlnea
pe cineva, cineva avea prune-n burtă și o grabă spre necesități rapide! Să fie
de la faptul că a recunoscut că a intrat acolo ca boul, tot ca boul a căpătat
experiență, din povestirile celorlalți, DUPĂ fiind capabil să prade Turnul Londrei,
unde s-ar putea să ne țină englezii aurul?
Revenind la prietenul Costel, viața
plină de neprevăzut l-a văzut că e un capacitiv, adică mai mult cap, decât
activ, dar cu apetit sexual crescut, gurile rele vânzând povești cu dotarea lui
miraculoasă, dar nu de natură intelectuală! Fălos pe chestiune, se spune că
avea numai amante cu studii și cu analize, dar, din nefericire, s-a măritat cu
o contesă, care i-a adus acasă o diplomă de handicap sever, fata scăpându-se
normal pe ea, în momente cât mai fericite, iar de vorbit, vorbea greacă veche
cuplată cu limba feno- pupu- bai- la
muci! Cuplul nu se cupla se stradă, după un vechi obicei al pământului, el se
făloșea în față, falus cum era tot timpul! pe când curca se târa la trei metri
după dosul acestuia. Fie-mi iertată jignirea la adresa ei, dar victima băuturii
cu amestec de cafteală nu face obiectul milei și o să mai aflați și altele
despre ea, parcă am pomenit-o într-o altă postare, nu-i nimic, revin ! Adică
stăteau într-un apartament cu două camere, de la Stat, uitând cu anii să plătească chirie, dar, mai
ales, să facă curățenie! Numai cu sprijinul media și a Primăriei s-a reușit să se asaneze cloaca unde dormeau, unde tocurile de la ferestre erau murdare de
...excre-mațe, iar, sub parchet, cohorte și legiuni de carcalaci își disputau
teritoriul, și-așa mic și împuțit, care până și pe gândaci i-a fugărit, aceștia
împrăștiindu-se în tot blocul cu viteza luminii!
Dezamăgit de nerecunoștința lumii,
Costel și-a lui jumă... sfert au fost primiți de o mătușă miloasă, dar care nu
a avut curajul să-i primească-n casă, erau, cu tot cu gândaci, prea mulți!
Așa ajungem la Costel Contemporanul,
care supraviețuiește din mici servicii făcute comercianților dintr-o mică
piață, locul lui favorit fiind unica cârciumă de-acolo. De fiecare dată când mă
vede, face o plecăciune ceremonioasă, copiată , pesemne, dintr-un film indian,
recunoscându-mă:
- Să
trăiești, dom’ Mitică! Dai și mata un vin?
Eu trăiesc și fără urările
lui din vârful buzelor, așa cum nu mă impresionează nici plecăciunea care îmi
amintește de șuturile copilăriei! Celor care ați mai citit povestea, vă
reamintesc că m-a lăsat cu mașina împotmolită în zăpadă, trecând pe lângă mine,
uitîndu-se la pomii ce urmau să înflorească peste vreo trei luni. Atunci nu m-a
cunoscut, dar a doua zi, da! Când mi - a cerut, din nou, de băut! Vă las să credeți ce vreți că s-a întâmplat,
nu vreau să vă învăț cuvinte buruienoase, mai ales, pe copii!
De ce tot îmi revine în
minte personajul? Pentru că astăzi doi frați de cruce de-ai lui Costel Viclean
Copil de Casă, lucrători la salubritate și ebrietate, mi-au făcut curte! Poate
din cauza fizicului meu unduitor, dar, mult mai sigur, din dorința întregirii
veniturilor, nu și a familiei! Mi-au propus să mă scape de niște gunoi
provenit din construcții, cca 2 roabe, pe care regia de profil refuză de doi
ani și mai bine să mă scape pe mine!
Poate nu le trebuie încasări! Interesantă, însă, abordarea celor doi:
-Șefu’, nouă ne e cam foame și
dă-ne și nouă ceva , să cumpărăm de mâncare! Poa’ și-un spriț! Noi, dacă vrei, te scăpăm de gunoiul ăsta, de lângă gard!
Pe bune că mi-au plăcut! N-au cerut degeaba, dădeau la
schimb! Ne-am târguit olecuță, nu aveau un preț fixat, dar așteptau cu sufletul
la gură dania!
Mă grăbeam, așa că am rugat un vecin să le dea banii,
dar numai după ce termină treaba, lucru care i-a întristat - se și vedeau cu
bănuții, alergând spre cârciumă!
După - amiază, când m-am întors, locul era lună și
trei luceferi holbați! M-am dus să-i
mulțumesc vecinului pentru serviciul făcut, care mi-a spus:
-Nu
i-am lăsat până când nu au terminat! Erau cam supărați, mai
ales ăla mai bătrân, care a negociat! Ș
tot el nici nu prea voia să tragă la treabă, muncea doar ăla mai tânăr!
S-a dat pe brazdă când i-am spus că lui
îi dau doar un sfert, cât a muncit!
Mulțumesc pentru serviciu! La
toți! După măsură !
DAR
CU OAMENI CA ĂȘTIA VREM NOI SĂ STĂM LA ACEEAȘI MASĂ CU EUROPENII? POATE CU POPORUL
PINGO-GONGO!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu