CAPUL FACE, DAR NU TOT EL, TRAGE!

 Mihăiță – pui de leu, are niște idei fundamentale despre mersul trenurilor, dar, mai ales, despre mersul lucrurilor! Fost vecin, coleg de școală și fost prieten execrabil cu Ariciul vel Troscani, nu-i plac decât situațiile întortocheate, din care nu se iese nici cu mama lu’ Sens Giratoriu.

De exemplu, s-a dus  omul la țară, adică acolo unde mugește, parțial, vaca, balegă nea Calu’ pe șoseaua principală, iar babele mai stau și-acum pe marginea rigolei, aducându-și aminte de statutul de șanț și de vorba aia cu vocea  de la Radio Șanț!
Trecând prin una bucată sat tip cătun, pe la cinci dimineața, îi iese în cale zâna bună a dragostei față de viețuitoare fără grai, sub forma unui cârd de gâște chioare de somn! Se panichează sau, cel puțin așa se laudă! și calcă pe accelerație, în loc de frână, lucru admisibil la cineva cu 32 de ani de carnet pe lângă șoferi.
Păsările constată că nu-i a bună, ele frânează și virează în toate direcțiile, cu excepția a trei bucăți, care rămân late pe drumul asfaltat din doi în doi. Lui Mihăiță i se rupe…, inima e mare și dorește să le ducă la spital, așa că le aruncă în portbagaj, unde e destul de răcoare ca să nu pută, până se întoarce! La urma urmei, spitalul nu fuge nicăieri, iar gâștele, chiar deloc!

Toate îi ies de minune, termină ce are de terminat în zonă, după care urcă lângă volan și o ia dindărăt!
Mai să uite de gâște, când, ajungând în ultimul sat, are surpriza să găsească drumul ocupat cu niște fețe supărate, nu multe, vreo opt, dotate cu niște scule agricole care seamănă leit cu niște pari, foști araci de vie.

Claxonează supărat, e târziu și vrea să ajungă să bea o bere, numai că supărații îi fac semn ca poliția rutieră - trage pe dreapta! Mihăiță cam simte că ceva îl furnică pe undeva, prin fiere, dă să treacă curajos, dar n-are nici o șansă - au tras și-un copac mediu, pe diagonală drumului,  ca să-l ocolească, n-are cum!
     Trecem peste ce urmează și ne întâlnim cu Mihăiță peste două săptămâni, când iese din spital, cu tot cu ghips! Nevastă-sa, care venise să-l ducă în sânul cald al familiei, scoate telefonul, să-l sune pe văru-său, să tragă mașina în față! Mihăiță se înverzește, până și iedera pare ofticată de culoarea pronunțată, și dă să se prăbușească, nu înainte de a murmura:
     -Nu, nu telefon! Nu mai vreau să văd gâște și telefon în viața mea!
     Când  și-a publicat memoriile în cartea “ Poți fi hoț, dar nu și măgar!”, printre altele, s-a aflat și misterul gâștelor – la 05. 15,  toți băieții tușei Anica, proprietara gâștelor, au primit un telefon anonim, care le-a comunicat detaliat toată povestea cu Mihăiță! Cum ținea la mama lor bătrână, au pus mână de la mână și par de la par și au discutat cu doritorul de gâște! Să se învețe minte, nu să nu accidenteze zburătoare, ci să nu le ia cu el, că nu-s a lui!