Începuturile planetei Charpathia 3 nu s-a deosebit cu nimic de colonizarea celorlalte 169 de planete! Aceeași coloniști robace, cu instincte primare și labe iuți, cu capacități de adaptare superioare, dar și cu o agresivitate prost mascată. Mai corect spus, le-a fost lăsată agresivitatea, dar era permanent sub control, prin metode specifice, ea manifestându-se doar în relațiile între romelieni, nu și în raport cu alte specii! Laboratoarele Marelui Imperiu Globular făcuseră treabă bună, mai ales că romelienii habar n-aveau pe unde călcau, ei știau una și bună - să le fie bine și la vară, cald!
Chiar dacă aveau patru membre, fiind bipezi, nu la fel stăteau lucrurile cu capetele - puteau avea între unul și 13 capete, fiecare cap fiind primit pentru merite deosebite, iar culoarea lui reprezenta poziția pe scara socială romeliană. De aceea, la orele de vârf era mare aglomerație, mulțimea de romelieni bătându-se cap în cap, bineînțeles, care avea cap destul! Cei mai mulți, însă, evitau să-și bată capul, mai ales când aveau doar unul singur, și ăla sec și needucat!
Secolele treceau cu repeziciune, iar sistemul romeliam devenea din ce în ce mai bun, chestie care nu dădea de gândit la 99% din populație, iar, la restul rămas, doar le trecea prin minte niște alte chestii! Deși mai tot timpul apăreau conflicte, viața decurgea misterios de calmă, iar discrepanțele dintre cei cu un cap și ceilalți nu prea existau! Deci, era bine!
Bomba o dădu ultimul Recensământ Imperial, care scoase la iveală un fapt care ar fi trebuit luat ca îngrijorător, dar care nu a interesat pe mai niciun romelian - populația crescuse cu 700%, față de Prima Colonizare, începută acum peste 2000 de ani! Nu același lucru s-a întâmplat în Laboratoarele Imperiului Globular, Marțipan Holocausticus, șeful acestora, fiind nevoit să dea socoteală de depășirea planului de capete seci! Silit să inițieze un set de măsuri pentru redresarea situației, se puse pe treabă mare, mai ales că ultimele calcule indicau, pentru următorii 5 ani, că singurul uscat din Charpathia 3 se va scufunda sub greutatea romelienilor puși pe înmulțire!
Prima măsură adoptată fu cea a crizei economice, care împinse la sinucidere 11% din populație, nu din cauza lipsei locurilor de muncă, ci din cauza lipsei locurilor de muncă comode și bine plătite. Multe capete verzi și uscate se pierdură cu Firea, neînțelegând că nu mai pot fi directori sau conducători de cantine, cu excepția bancherilor, care adoptaseră măsuri de urgență. Mulți își pierdură capul numai când nu mai putură face față cererilor foarte ciudate, ale membrelor inferioare ale propriilor familii! Și, totuși, măsura nu rezolvă problema creșterii natalității, înainte de a se sinucide, de oftică, romelienii mai fătau 3-4 copii, să-i crească societatea care i-a ucis pe ei!
A doua măsură, mult mai drastică, dar cu rezultate satisfăcătoare, fu stârnirea unor conflicte armate, care antrenă mai bine de juma’ din populație, dar care nu omorî decât 14 % dintre romelieni. Deoarece lipsa războiului într-o planetă așa mică îi făcuseră puturoși pe locuitori, nici arme nu găsiră cu să se bată! Cum să duci un război cu toporiști de panoplie sau cu-cu-țite de bucătărie? Își mai scoteau ei siguranțele, de le explodau sculele electrocasnice, dar cam greu să mori de la o plagă făcută cu lopățica de grădină!
Imperiul, pe tăcute, dispersă o cantitate de armament clasic prin zonele de câmpie, dar mare scofală nu ieși, romelienii știau ei ce știau - doar să mânuiască cuțitul și furculița, și astea, cât mai rar, mai bine mâncau din mână! Ce să facă cu noile tipuri de laser, WC-uri în fundul curții? Pui la rotisor? Până ce Imperiul nu bombardă efectiv câteva orașe mari, nu ieși nici cât un pipi de găină! Abia după bombardamentul pus în seama ambelor părți beligerante (care, paradoxal, asumaseră, fiecare, atacul, deși nu știau nici pe unde să scoată cămașa!), rezultatele fură mulțumitoare! Apăru, însă, o nouă problemă - bombardamentul dezghețase niște ghețari, care, afumați, o dădură pe apă, ceea ce mări riscul scufundării uscatului! Cineva dădu pe surse și pe resurse știrea, multe capete înfierbântate intrând în panică, cu excepția celor care își făcuseră, din timp, provizii de pileală - lipsa uscatului nu era ‘problem’ pentru ei!
Recurseră la schimbări climatice și clismatice artificiale, dar lăsaseră, într-o seară, robinetul deschis la baie, de se treziră romelienii că le intră apa-n case, dar , mai ales, intră ei la apă! Așa că se renunță la idee, dar câteva secole mai târziu, încă se mai simțeau efectele atacului : 322 specii plante, moarte de ciudă/35 specii de ierbivore, transformate în carnivore, printre care și sărmana capră! Plouă din senin și ninge la 32 grade C! Iar Soarele și-a întors dosul la romelienii supraviețuitori, care caută să stea doar la umbră! Dar să nu anticipăm!
Calculând efectele primelor măsuri, Imperiul se luă cu mâinile de gât - nu că-i păsa de romelienii care-i încurcau ploile, dar resursele de pe Charpathia 3 erau enorme, iar tâmpițeii ăia dăduseră de bine, de apucaseră să se înmulțească! Acum amenințau, cu extincția, planeta și, cu instincția, proliferarea capetelor multe și năzbâtioase!
Marțipan Holocausticus murind, devenise șef al Laboratoarelor, fiul său, Confetti Holocausticus, un tânăr cu o reputație uriașă, dar cam lălău și mofluz! Sub impresia celor 9 mariajuri - mariaje, Confetti, chemat în fața Consiliului Imperial, scoase din pălărie o soluție stupefiantă - eliberarea Monstrului! Și cum rămăsese singura soluție, cam cârtind și strâmbând din nas, Imperiul dădu ordin să se treacă la atac!
Nimeni nu sesiză apariția pe piața liberă a unui nou personaj, deoarece Monstrul luase înfățișarea unor chestiuni banale, existente de mii de ani. Capabil de de-dublare și de de-simulare, el se de - dicase reducerii substanțiale a numărului de romelieni, așa că, subtil, își făcu prezența în lucruri strict necesare. Apa, de exemplu, încasase clor rezidual atât de monstruos, încât pietrele la rinichi erau cât ridichile, ba mai și scoteau zgomote cristaline, când se ciocneau. Mormolocii dispăruseră din ea, fiind înlocuiți de niște monstrulache greu detectabili la analize obișnuite, dar care stârneau greața consumatorilor, altfel nu se explică de ce dădeau la rațe tot timpul. Până și în apa numită minerală, numită așa după minereurile de cupru și siliciu din ea, Monstrul lansase moda retro - clă-bucii!
Tratamentele medicamentoase căpătară aspect de sirop de tuse diluat, Monstrul sugând tenace tot ce era mai benefic din ele, lăsând dozele admisibile la limita - fără sutien și chiloți! Crescuți în Laboratoare, gândacii de prin spitale căpătaseră și ei mărimi monstruoase, întrecând cu un cap un romelian de 5 anișori. Dotările din numitele așezăminte ajunseră să fie monstruos de puține și de rufoase. Medicii și asistentele romeliene luaseră prima navetă spre altă galaxie, decât să facă naveta între spitalele pline de monștri ai finanțelor.
Despre hrana cea de toate zilele, ce să mai vorbim? Nici nu se mai știa specia, coloritul și rezistența la stres, a derivatelor de Monstru, care se miorlăia că nu-i ajunge timpul să le lucreze pe toate, le mai dădea și întregi!
Peste toate, trona Monstrul Facturilor, de fapt același Monstru cu altă pălărie! Romelienii, în contact direct cu răhățișurile Monstrului, era trași la față ca țapul, roșii în fund ca babuinul și cu inima cât un parastas mic!
Viața de romelian devenise mult mai grea decât cea a unui român din perioada lui Ceaușescu - aveau de toate, iar toate erau controlate de Monstru! Mai exact, erau toate la locul lor, mai puțin restul! Se murea pe capete, iar Monstrul ținea statistici pe cap de romelian. Imperiul era, în sfârșit, satisfăcut - monștrii din spatele Monstrului o ducea bine și o duceau spre groapă! Pentru că asta era - Monstrul nu era decât o marionetă, în spatele lui stăteau păpușarii care eliberau zilnic monstruleți!
Veni, însă, și ziua când ultimul romelian își dădu sfârșitul, terminându-se, astfel, cu teama prea mulților! Imperiul dezumflă monstrul, îl împături și-l trimise prin poștă pe altă planetă, unde era nevoie de el!
Pe Charpathia 3 nu mai era nici un cap să se gândească cine va munci în locul romelienilor! Ambalându-se să rezolve o problemă, Laboratoarele eliberaseră alt Monstru- cine-i prostu ‘ să mai dea cu ghebu? Cocoțați în leagănul parfumat al conducerii lumii, uitaseră că mai există și legi ale firii, nu numai monștri!
Se gândiră să trimită Monstrul, să-i aducă pe planetă pe toți romelienii plecați de acasă, dar aceștia cunoscuseră destui monștri, ca să facă și prostii din astea! Fiecare dintre cei plecați aveau doar un cap, nu le trebuiseră mai multe să înțeleagă că nu-i destul să-l ai, mai trebuie să-l și folosești! Poporul romelian proaspăt decedat știa și el acest adevăr, dar nu era nimeni lăsat să gândească la lucruri serioase, fiind prea ocupați toată ziua cu griji și monstruozități!
Încercările de recolonizare dădură greș, urmele Monstrului descurajând orice tentativă de aduce lucrurile la normal. Așa că Imperiul declară închisă colonia de pe Charpathia 3 și uită de ea, ocupat cu noi cuceriri.
Nu luase în calcul că romelienii plecați se vor întoarce într-o bună zi, erau destule care scăpaseră de prădăciunile Imperiului și ale monștrilor săi! Mai greu era cu Monștrii autohtoni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu