După cum se tot bâlbâie Ariciul, când nu-i convine ceva, a venit și vremea să
se țină de cuvânt: spuneam că, odată și-odată, trebuie să ies din joc, să nu
mai stresez populațiunea deja stresată! Prin urmare și-așa, deci, mă retrag la
mine-n beci! După ce-am căzut în propria cursă, incitându-mă la scris, se vede
treaba mare, că o pauză pe termen scurt, mediu, lung, sau definitiv, n-ar
strica Țeposului, căruia, de la atâtea evenimente, i s-au scofâlcit țepii.
Prin urmare, io, din beci,
trec, să pasc, la lilieci! Prea am întins coarda, am și-acum o urmă, pe fesa
stângă, unde m-a plesnit, când s-a rupt! Zău că am obosit! Îmi propusesem să
scriu pînă când vine popa cu împărtășania, dar drăcușorii din subsemnatul nu
suportă aroma de agheazmă pitrocită, au ieșit la bătaie, mai devreme. Ce s-o
mai lungesc – am pierdut pofta de a mai scrie mult, cu tâlc și pentru binele
națiunii!
Întro așa lume nebună și
pusă pe prostii, nu se face să răscolești haznaua! Mai bine mă apuc de postat
poze cu “balcoane“ mari, s-a umplut lumea de balconițe! Ori, tot simplu, aprob tot ce-i stupid pe lumea
asta, să vedeți ce de prieteni, o să-mi fac! Și mai simplu - dau numai
like-uri și mor venerat! Nu mai deranjez vreun zmeu cu Pampers, nici vreo
damicelă, cu fronstispeach-ul larg, cât un teren de fotbal!
N-am spus că dispar! S-ar bucura prea mult dușmanii mei! Am spus doar că nu mai vâr degete-n
orbite, prietenilor mei, la care țin foarte mult, doar datorită lor, sunt aici!
Ochii, care nu se văd, nu se uită la
nimic, iar mai răruț, că-i mai drăguț!
La revedere , prieteni și s-auzim de bine!
Rămân, pe beci, al vostru nesuferit prieten!( Sper c-am
scris-o cum trebuie!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu