DETECTIV PARTICULAR

Sătul să lucreze pentru alții și să i se spuzească buzele, Carly Homless dori, ca toată lumea o schimbare, și se făcu detectiv particular! E drept, se uitaseră cam câș, la el, la Registrul Comerțului, cucoana de acolo neînțelegând ce dracu’ vinde ăsta, că n-a auzit ce înseamnă detectiv particoler!

Poate și-ar fi ales, și el, o meserie serioasă, dar, după o discuție cu coana Șaga, bârfa orașului, descoperi că era exact meseria care i se potrivea. Mai ales că fusese porcar, o viață-ntreagă, astfel se poate spune că știa cum e să te amesteci cu tărâțea, ca să trăiești printre porci. Greșesc – la decizia sa, a mai contribuit și un polițist, ăla care n-a reușit, timp de doi ani, să afle de ce i-a dat hoțul, foc la pantaloni, lui Carly, în loc să-i vândă, cum a procedat cu vesta lui din piele de rechin:

-Nici nu știi ce interesant e să filezi babe, care ascultă la gaura cheii! Am luat modelul americănesc, la filaj, numai că nu mâncăm gogoși, ca polițiștii lor, ci Fornetti, sau nalangâte! Cel mai bine merg micii și berea, dar e periculos, cu hârburile noastre de mașini de poliție, lesne faci accident! Ascultă la mine, nu-i bine să fii polițist, ci detectiv particular! Ca polițist, te freacă toți, până și untul din tine iese maro! La noi, la români, nu prea a prins meseria asta, de detectiv, n-are lumea parale, să-și cumpere un detectiv particular! Mai bine dă banii pe-un grătar, decât să-i piardă, cautând să afle dacă muierea îl înșeală sau nu! Care româncă renunță la șnițelul ei, cu curcan, să-și plătească propriul curcan, ca să afle unde și-a dosit bărbată-său, economiile? Numai că e greșit – sunt și români cu bani, ba chiar snobi dați dracului, care plătesc oricât, numai să afle cât îi șpaga la contractele pentru deratizare sau de strâns gunoiul. Și, cum nu s-a auzit de vreun miracol al bisericii ortodoxe române, în care să fie implicat vreun detectiv particular, n-o să găsești vreun sfânt cu porniri dintr-astea, detectivistice! Dar te văd băiat deștept, n-ai figură de cocalar, așa că n-ar strica să-ncerci! Poate fac ai noștri și vreun serial cu tine, că l-ai prins pe Hannibal Lecter, făcând trotuarul în București, că nici de trotuarele astea, nu se ocupă prea mulți!

Primele zile de detectiv particular, le-a petrecut Carly holbându-se printrun periscop, în care nu vedea nimic. Pe urmă și-a dat seama că ideea nu era rea, se puteau vedea destule, dar asta numai dacă dădea jos apărătoarea, nu o ținea pusă, cum făcuse el, până atunci. Cu ajutorul ostrumentului, reuși să-și cunoască toți vecinii, până atunci nu reușise decît să le simtă apa, curgând din tavan, să le miroasă scurgerile din canalizare sau praful din covoare. Simțul său de observație crescu exponențial, descoperind, astfel, că nu se ridica gunoiul decât o dată, la două săptămâni, poate și din cauză că era aruncat, cu ură, peste tot. Alte simțuri fură, și ele, reabilitate, după vizionarea mai multor scene de scăldat dame, unde putu deduce, antropometric, cărei specii aparține fiecare specimen.

A patra zi, cineva bătu cumințel, în ușă, și se prezentă – primul său client se numea Metafizicu Georgel! Așezat pe un colț de scaun vechi, antic și de demult, clientul se interesă de onorariul detectivesc, fără să spună ce vrea de la Carly. Debutant în ale investigației, detectivul nu realiză că, de fapt, clientul venise doar să-l tragă de limbă - deja ajunsese cu ea, la ușă. Își recuperă limba natală, după ce-l scosese  afară, în șuturi, pe primul său client. Bă! ce jigodii mai sunt azi - să-ți fure limba nativă! gândi detectivul, în timp ce dama ce arată ca cel de-al doilea client, se precipită prin ușa subțire:

-Dom’le , dragă! matali mi-i salvarea!

Detectivului îi sări țandura – ce? el lucra la 112? Se domoli, gândindu-se că nu mai plătise rata la telefonul mobil, luat la ofertă, iar frigiderul lui gemea de singurătate, și ascultă jelania femeii. Află că aceasta era asistentă la spital și vroia să afle unde s-a dus șpaga ei de la angajare, deoarece vroiau s-o pună pe liber și nu știa pe cine să împuște c-un par. Homless se scărpină după ureche, se gândi că, mai bine aruncă telefonul și face foamea, nu s-ar fi descurcat cu cerința clientei. Dacă aceasta ar fi vrut ca el să afle câtă șpagă îi intră ei, în buzunare, ar fi fost mai simplu! Și nici să-l caute pe ăla cu deratizarea prin spital, cum vrea cucoana, n-ar fi reușit, nu era de găsit, pentru că se ascunsese, de gândaci, în biroul directorului, unde nu l-ar fi căutat nimeni. Și nici pe director, cum se întâmpla când îl căuta, pe acesta, presa!

Pe scurt și pe înalt, viața de detectiv particular a lui Carly Homless a durat câteva luni, timp în care a slăbit 11 kilograme. După cazul cu soția judecătorului, care vindea carne, la negru, a urmat cazul livezii invizibile, care când apărea, când dispărea, și care nici în ziua de azi n-a fost găsită. Poate că din cauză că figura doar pe hârtie! Dar, despre cazurile lui, poate voi reveni întro miniserie detectivistică.

Primele semne de îndoială au apărut când a venit un grup, să-i ceară să descopere care va mai ajunge la bulău, după Dragnea. Capac i-a pus cererea unui înalt for european, care vroia să afle unde dracu’ dispar fondurile europene, date României. Pățit de la cazul dispariției banilor încasați din taxe, impozite și amenzi, când s-a izbit,  cu ceafa, de ciomagul pensiilor speciale și a șpăgilor electorale, Carly și-a luat adio de la meseria de detectiv și a revenit la creșterea animalelor de rasă.

Aud că i s-a propus să devină președinte gonorific la vreau partid, că-s destule care n-au din ăștia, deoarece se simte nevoia descoperirii unei personalități istorice, care să scoată țara din...noroaie!