Să vă povestesc cum a fost sâmbătă, la nuntă:
Nunta era în toi, când Puțanu intră triumfal, zornăind
din cele trei lanțuri de metal galben, dintre care unul putea ține în loc un
dog german, iar altul, un mamut decriogenat. Tuns scurt, gen broască creață,
avea smocul din frunte dat cu gel, după ce, în prealabil, și-l mulsese serios.
Fu condus la masa unde trebuia să stea, asta în cazul
când putea sta, o clipă, locului, și nu-și vâra degetele în ochii celorlalți.
Unii dintre cei prezenți erau cunoscuți de-ai lui, dar nu-i semăna niciunul, deoarece era singurul care
venise la nuntă în training, tricou și adidas de firmă, făcuți de chinezi în
WC-ul din spatele gării.
De la început, i se puse pata pe tipa singurică, o blondă
frumușică, dar cam ștearsă, după gustul lui, ar fi trebuit să-și picteze genele
c-un kil de vopsea verde și să-și ascută, cu flex-ul, ghiarele, ca să nu mai
vorbim de părul strâns în coadă de cal, în loc să arate modern, ca la zombi.
Făcu pe prostu’,
ceea ce nu era destul de greu pentru el, prinzându-se de falcă și, din prima! că tipa aștepta pe
cineva și era cunoscută de ceilalți de
la masă. Ca să impresioneze, scoase portofelul, extrase niște bancnote de 10
lei, palmându-le dibaci, doar atât cât să se vadă că-s bani, apoi îl lăsă pe
masă, cât să se vadă BMW-ul său, întro poză făcută pe malul unui șanț de
irigații plin cu broaște, pentru contrast. Se dus, întins, la muzicanți, și, fluturând labele pe
sus, să se vadă cât de generos, este, îi vîrâ violonistului, printre coarde,
banii, provocând un geamăt al acestora, de curcă rănită, care nu avea nimic
de-a face cu melodia instrumentată. Nu îndrăzni nimeni să-l tragă de păr, vine
omul, la nuntă, să se simtă bine, așa cum este obișnuit, și nu poți face nimic
în plăcerea omului!
Cvartetul de coarde nespunându-i nimic, deveni neliniștit
și începu să se foiască. Abia când fu atacată prima manea, își saltă burta răsfirată peste curea, își băgă ombilicul, în pantaloni, și, stupefacție! nu se
duse la blondă, ci la o brunetă de la aceeași masă, al cărei prieten, soț sau
însoțitor plutea pe niște norișori de alcool. Fu refuzat categoric, când
încercă cuplajul dansant, dar insistă, pînă se trezi singur. Nu renunță, luă
toate tipele mai singurele din ringul de dans, dar se pare că era binecunoscut,
că doamnele fugiră, ca un stol de gâște, speriate de un rățoi împușcat în
aripă. În sfârșit, se trezi față-n
spate, cu victima mult visată, blonda cumințică, care nu-l băga nici în mă-sa,
ca să nu mai vorbim de băgatul în seamă. Era atât de insistent, că biata femeie
fugi la locul ei, în timp ce insul se lăsă, dramatic, în genunchi, implorând
tavanul, nu cred că știa că, mai sus, era cerul! Cum, pînă atunci, fiecare atac
îi fusese însoțit de datul ochilor peste cap, priviri miorlăitoare, semn că nu este înțeles și este minimalizat, plus bătutul pe buric, consolator, nu-l mai
băgă nimeni în seamă!
Mai bine de două ore, atacă blonda, care, se vedea clar,
invoca niște bătături, platfus, tibia spartă și doi dinți, care-o dureau, dar
individul nu se lăsa! De remarcat – insistența și perseverența ieșite din comună,
pe care le poseda din plinul golului său!
Ca pauză de respiro, dădu fuguța, cu un mănunchi de 5
lei, la formație, care trebuiră să-i facă pe plac și să rupă urechile sensibile cu două melodii celebre, dintre care se scremeau niște “BANII MEI”, „VIAȚA MEA”, „SUNT CEL MAI TARE DIN
PARCARE”!... Culmea! sala prinse gust de manele și se produse dezmățul, când
violonistele fură la un pas de viol, linșaj și tortură!
La spartul nunții, blonda plecă cu marsupialul român! În
semn de protest pentru iubitul ei, care nu venise! Asta da! răzbunare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu