-ÎL IUBESC!

 -Îl iubesc foarte mult! Mai mult decât pe mama! Mai puțin decât pe copii! Doar e soțul meu, care am jurat să fim mereu, alături, la bine și la greu!

Când ne-am cunoscut, mă pârlisem rău, de vreo 9 ori. Mi se făcuse lehamite, de masculi drăgălași, cu mintea-n pantaloni! Care vorbeau cu mâinile, mai abitir decât malaxorul, și citeau mult - 52 de cărți, majoritatea, ași și popi. Nu ca mine, toată seria Sandra Brown! El era un timiduț, nu-și descleșta mandibula, nici cât  să bea apă! Mi-au trebuit 2 săptămâni, să-l facă să mă  întrebe dacă nu ieșim undeva. Undeva? Unde? – am întrebat eu, iar el s-a înroșit! Vai! ce drag mi-a fost, cu fața lui de copil prins la furat cireșe! L-am lămurit, că nu mă culc, din prima, cu el, așa că și-a mai revenit! Ce credea, că abia cunosc un bărbat, și, hups! în pat cu el? Se vedea că i s-a luat un par, de pe suflet, se speriase de avântul meu! Mi-a plăcut din prima, cu palmele alea, ale lui, moi, care-mi făceau pielea de găină! Mi se întăreau sfârcurile, când mă lua în brațe, de-mi spărgeau sutienul! După nuntă, mi-a spus că eu sunt prima lui profesoară! Parcă eu n-am văzut? De asta îmi era așa drag, pentru că, deși avea 30 de ani, la cei 20 ai mei, eu păream că sunt mai bătrână.

Chiar înainte de a ne căsători, îmi făcea toate mofturile! Era în stare să fugă de la serviciu, să vină și să mă strângă-n brațe! La început, am crezut că joacă teatru, mai cunoscusem eu, pe unul, care zicea că nu poate trăi fără mine, dar nici fără Irina, Vio, Lelia, Carmen, nu putea! Ăla nu fugea de la nici un serviciu, că n-avea!

Iubitul meu, în schimb, are! N-a fost mare brânză, la început, dar, fiind foarte deștept, a avansat rapid, iar banii au început să curgă. Iar eu, fiind și mai deșteaptă ca el, l-am jonglat, până m-a implorat să renunț la locul meu de muncă prost plătit, el câștiga îndeajuns pentru amândoi. Am pariat pe calul câștigător, nu pe-o mârțoagă – a ajuns să câștige foarte bine! De multe ori spune că e adevărat – în spatele unui bărbat puternic, este întodeauna o femeie puternică! Nu știam că sunt așa puternică, dacă n-o spunea el! De aia îl iubesc atât de mult, că știe să se poarte cu femeile! Mă simt specială, când sunt alături de el, își alege cuvintele, n-ai cum să te simți prost în compania sa!

Pentru că știe că sunt frumoasă, a făcut tot ce-a putut, să nu mă ofilesc printre nimicuri – ne-am făcut ditamai vila! Și o casă de vacanță, la Poiană! Săptămânal, îmi iau cîte un set de chiloți bengoși, nu ca nespălatele alea, care nu-și permit nici măcar o pereche! Am un dulap, plin cu pantofi, și unul, cu rochii de seară! Pot spune că sunt fericită, mai ales de sărbători, când vine acasă, rupt sub bagaje! N-ai idee, câte îmi aduce!

Da! îl iubesc foarte mult! Nu m-aș putea despărți de el, n-o să găsesc altul mai bun, niciodată! Cine ar putea să-mi suporte toanele mele, când mă enervez și arunc cu farfurii? Când nu ascult de nimeni și nimic nu-mi place? Ei! bine! el e singurul care doar mă privește și nu zice un cuvințel, până nu mă liniștesc! Care bărbat ar face așa, pentru femeia lui? De aia îl iubesc atât de mult, că e un domn!

 Ce te uiți așa, chiorâș, la mine? Te dor urechile, nu-i așa, când îl laud? Invidia! da! invidia, rupe cu dinții, nu-i așa? Ce să fac, dacă e al meu și-l iubesc?

Ah! știu ce-ți trece prin cap – cum de stau lângă unul ca ăsta, care e doar sudor? Pentru mine, nu contează ce este, dacă câștigă bine și-mi face mofturile! Cum să arunc așa bunătate de băiat?

Hai! nu te mai încrunta, gândești prost! Și mă enervezi, că, dacă aș avea niște farfurii, ți le-aș sparge-n cap! Daaa? Sar dracii din tine? Bine! atunci mă îmbrac și mă duc acasă! Să nu te mai văd în ochii mei frumoși, niciodată! Și, ca fapt divers, ești un amant destul de slab!