INVIZIBIL!

- Doamne! fă-mă invizibil! Să nu se mai uite lumea, la mine, ca la urs! se ruga, de mic copil, Bil cel Nătâng ot Smântânești. - Oricum, nu mă ia niciunul în serios, așa că, mai bine invizibil!

Dumnezeu, sătul să tot îl audă că se smiorcăie, îi făcu pe plac și-l transformă în omul invizibil.

Bil mulțumi Cerului că nu l-a ascultat când a cerut să fie, vorba bancului, alb și să vadă femei goale!  Că ajungea WC! 

Era invizibil și putea face ce vrea, fără să fie prins! Nu era timp de pierdut și s-a ascuns întro sală de clasă, unde nu pășise decât de două ori în viața lui. A asistat, docil, la prima lecție de educație civică, de unde a înțeles doar că, în viață, trebuie să treci cât mai șters, dar respectând regulile pe care cei foarte vizibili, le calcă-n picioare. Când a început ora de muzică, s-a fofilat afară, cum făcea de obicei, uitând că nu mai trebuie să se ferească, fiind invizibil! Știa că el nu cântă, ci rage, și nu putea trece neobservat!

Ajuns în stradă, invizibilul din el era cât pe ce să fie călcat de o duzină de mașini. Asta nu reprezenta ceva - chiar de ar fi fost vizibil, și tot ar fi trecut peste el! Abia acum se miră - unde s-or fi grăbind vizibilii ăștia? Apoi își aminti că și el se grăbea la fel!

Deodată! se întoarse și intră în garaj – de ce o fi mergând pe jos, când are mașină? Urcă la volanul mașinii sale și chicoti vesel - nu se zărea în oglindă! Porni, rulând cuminte și bine dispus, dar nu ajunse prea departe și o șoferiță aproape că intră în el – rămăsese cu gura căscată, văzând mașina fără șofer! O lăsa să iasă din autovehiculul proptit în pom și băgă viteză - iată că invizibilitatea nu era chiar întotdeauna o binefacere!

Ajunse fără încidente la Asociația Vidanjorilor Independenți, unde era om se serviciu. De data asta intră cu pași mari, trântind ușa de la intrare, nu cu capul între umeri și cu coada-ntre picioare, cum făcea de obicei. Se pare că nu-l văzuseră, deși, la un moment dat, cei prezenți în hol se opriseră din discuție. Ah! ușa trântită își făcuse efectul! Și cât visase să facă asta, să rupă ușa, dar să-l vadă toți!

Urâciosul său șef nici nu ridică ochii la el! Nu și-i ridica nici când venea la serviciu! Doar când Bill întârzia, urâciosul ridica capul și urla la el, că-l dă afară, să mânînce paie din troacă! Îi convenea să-l bruftuluiască pe Bill, șeful fiind ginerele președintelui! 

- Na! mă amărâtule! că nu mai poți spune ceva, nu mă  mai vezi! gândi Bill, strecurându-se pe ușa care dădea în camera Soficăi.

Aceasta dormea cu gura deschisă  și-i curgea balele. Bill simți ce nu simțise niciodată – zăpăceală! O iubea în taină pe Sofica, nu îndrăznea să-i spună un cuvânt, iar aceasta își bătea joc de el, foindu-se prin preajma lui, pînă i se ridica și părul de pe glezne, de excitat ce era!

Numai că o văzuse trează, fardată și rujată, nu sforăind ca un mistreț, cum făcea acum! Brrr! ce urâtă e! Deschisese ea, ochii, când el intrase, dar cum nu văzuse pe cineva, trecu, din nou, la mânat porcii, la jir! "Mama mă-sii! de viață! ai o părere despre un om și, devenind invizibil, vezi cu cine te înhăitezi!"

Până pe seară, Bill parcurse multe etape din viața lui de invizibil, dar nu mai era așa încântat: își bătuse joc de toată lumea, pînă când îl mușcase nenorocitul ăla de câine, nu înainte de a-l uda pe Bill, la rădăcină! Fusese nevoit să umble cu pantalonii uzi, pata fiind foarte vizibilă, până se dezmetici și tăie cracul de la cei mai frumoși pantaloni ai săi! Fiind zi de curățenie, nu mai puțin de trei gospodine scuturară covorașele, în capul lui, iar o alta, chiar și olița! De! nu se zărea nimeni pe stradă! Sub stratul de praf respectiv, parcurse câteva străzi, până când trecură cei de la curățenia orașului și-l spălară sârguincios. Fu nevoit, de astă dată, să renunțe la hainele ude, care îl dădeau de gol, uitând că era, încă, primăvară timpurie.

Ajuns acasă, se strecură pe ușă, crezând că invizibilitatea îl va feri de cotcodăceala nevestii, dar se auzi întrebat:

-Ai luat banii? Dacă i-ai luat, dă-i încoace, că au venit niște facturi!

Bill rămase năuc – cum? îl vedea? Reuși să întrebe:

-Mă vezi? Nu sunt invizibil?

-Oi fi tu, invizibil, dar dă banii încoace! Sau nu știi că, oricât te invizibil ai vrea să fii, când are cineva nevoie de tine, te găsește și-n gaură de șarpe!  Iar când e nevoie, să primești, ești ultra - invizibil! Și, apoi, puți ca de obicei, a prost!