-SĂ NE ÎNȚELEGEM OMENEȘTE!...

      Nu prea mai aveau  multe, ce să-și spună - se terminaseră cuvintele! Alea care ar fi trebuit spuse până atunci, nu când era prea târziu! Cum ar fi fost -reproșurile! Cum ar fi fost amestecul nesănătos al neamurilor! Cum sunt rezolvate toate problemele, atunci când apar și trebuiesc înlăturate! Sau când regulile, fantasticele reguli ale căsătoriei, cele pentru care luptaseră, până atunci, ca disperații, au dispărut în neant!

            Cât de stupid sună :”Căsnicia se negociază periodic!”. De ce trebuie să negociezi, ceea ce n-ar trebui negociat? Dacă nu mai există ceva între doi oameni, ce să mai negociezi? Și de unde stupizenia asta: “Nu trebuie să dai totul, de la început, pentru ca, ulterior, să ai ce să negociezi”! Prost înțeles, dar adevărat – totul se negociază în lumea asta! Și dacă e așa, de ce nu și căsătoria? Grea viață!

            -Dacă nu mai avem ce să ne spunem, atunci mergem, frumos, la tribunal, de mânuță, și spunem că s-a terminat, nu se mai poate, nu se poate trăi așa! i-a propus el.

            -Putem să ne înțelegem omenește! Atunci facem cum ai zis – mergem frumos și ne despărțim!

            -Fără să ne jignim, fără să ne facem de râs, ne spălăm rufele în familie!

          Au stat până noaptea târziu și au scris cererea de divorț. Au căzut de acord că ea trebuie să - l dea în judecată, fiind, poate, mai vinovat decât ea! Din motive aparent altruiste, el a renunțat să ceară copii, sau un copil. Teoretic, nu ar fi vrut să-i despartă pe copii, care se iubeau. Deși ...!

            Motivul divorțului, așa cum fuseseră sfătuiți că trebuie  să fie acesta, ca să nu dureze mult procesul, era că nu mai aveau nicio treabă unul, cu celălalt, de cam multă vreme. Fără amănunte, fără insinuări, fără bălăcăreli!

        Au mers amîndoi la tribunal și au depus hârtia, care a fost înregistrată. Apoi s-au întors acasă și au rămas pe gânduri, fiecare în colțul său. Cu ocazia asta, au schimbat mai multe cuvinte decât schimbaseră în ultimele șase luni. Și-au văzut de ale lor, după cum se înțeleseră - dormeau în aceeași casă, doar că nu mâncau împreună. El, singur! Ea, cu copii! Tot conform înțelegerii, de copii aveau grijă amîndoi – altă premieră în ultimele luni, când doar ea se ocupase de ei!

   A venit și ziua primului termen – patrulau amândoi, pe holul tribunalului, fără să știe ce să-și spună! Era ca întrun film vechi, mut, dat cu încetinitorul – ce căutau ei acolo?

   Și, hop! prima surpriză – cererea de divorț nu mai suna cum fusese redactată inițial, fusese schimbată peste noapte și soțul devenit infidel fu luat pe nepregătite! Ulterior, nenorocitul infidel a aflat că așa fusese sfătuită consoarta, să bage un motiv serios, nu gâlci, că să meargă mai repede! Mai mult, când aceasta fusese întrebată de instanță, dacă individul are vreo relație extraconjugală, ea se miaună că nu știe nimic precis, dar e aproape sigură! De parcă ar fi schimbat, asta, lucrurile dintre ei!

Zuzul încrezător, peste ceva ani, află că fosta, la prima apariție a fostei mame-zoacre, a mers la un avocat, prieten cu zoacra, care le-a sfătuit să facă rocada mare, așa cum rezultă mai sus. Așa că, neștiind asta, zuzul, ajuns acasă, în aceeași zi, în loc să rupă coasta de drac, și-a întrebat, cuminte, încă-soția, de ce a făcut așa, fără să-i spună, că doar discutaseră să nu se scuipe-n public! Explicația a fost simplă - dacă nu era motivul serios tare? S-a trecut peste partea explicativă cu încălcarea înțelegerii, aia cu SĂ NE ÎNȚELEM OMENEȘTE!  A naibii zoacră, ce și-a vârăt coada!

Abia după pronunțarea divorțului, ea s-a apucat de plâns – “Credeam că, dacă dau divorț, o să vii, o să te așezi în genunchi și o să-ți ceri iertare, iar noi nu o să mai ajungem aici!” Nici o vorbă despre o posibilă vină comună, sau că ar fi avut, și ea, vreo vină!

- Și de aia am ajuns noi, să ne tăvălim pe la tribunal, doar ca să vezi cum îmi stă mie, în genunchi? Nu-i cam mult? Ei, bine! dacă tot am ajuns la tribunal, să rămână așa, fiecare cu aia a mă-sii! s-a mirat zuzul, care-și închipuia că ajunsese la divorț din cauze mult mai serioase.

Peste ani, a aflat că zoacra s-a lăudat multă vreme, peste tot, că, atunci când bărbată-său a fost prins că a înșelat-o, i-a scos nefericitului boarfele în fața porții și l-a speriat cu divorțul! Prilej cu care zocrul a cedat și și-a cerut iertare în genunchi. Iată ce înseamnă puterea exemplului!

Chestia cu înțelegerea omenească a cuprins și discuția despre partaj! Dar, despre asta, altă dată! Ajunge pentru astăzi!