sâmbătă, 18 mai 2019

KINTESENȚĂ!

Iubirea e eternă, prin simplul paradox,
Că te apucă strechea, sorbind din Matrafox!
Când iei, precum prâsnelul, viteză, ca furnica,
Și dragostea te roade, precum lumânărica!
Nu vezi nici zeama popii, nici ugerul turbat,
Când dragostea te prinde, și-apoi, te lasă lat!
Nu mai găsești cuvinte, din cele care ard,
Dacă nu ai provizii, crezându-te bastard!
Oh! dragoste nebună, cu toți copiii tăi,
Mi-ai răsădit, în suflet, covor de zurgălăi!
M-ai osândit la ocnă! Mi-ai dat, cu  mir, la nas!
De o să dorm pe coadă, în loc s-o iau la pas!
Mă simt ca o legumă! Și dinții, clănțănesc!
Ah! mamă! Oh! iubire! De dor, mă prăpădesc!
Nu văd icoana vie și chipul luminos
Care m-a fermecat tomnatic, lăsându-mi garda, jos!
Nu mai visez himere, nici amplu piedestal,
Pe care înălțat-am un suflet de șacal.
Mă simt precum Hercule, cu leul din Nemeea,
Când, pe furiș, zăbavnic, îmi tot privesc Femeia!
Și inima îmi bate, precum șapte păcate,
Când mă hlizesc la Dânsa, călcând în oale sparte!
Credeam că sunt de stâncă! Cu suflet de oțel!
Ei, na! că sunt de ceară! Și toți suntem la fel!
Mă torn în forme dure, textură - de clătite!
Iubirea-mi dă târcoale, pe schele obosite!
Mă uit printro lunetă, la tine, ajungând,
Mi-e sufletul - o harpă! Mă culc, cu tine-n gând!
Și mă trezesc alene, cu-același gând sălciu,
Că-n viața care vine, cu tine, n-o să fiu!
Și o dulce amintire, mai las în voia sorții,
Iubirea? S-o mânânce, cum au mâncat coioții!
Ce dar rămâne, oare, când ne-om privi prelung,
Când din răceala vieții, la tine n-o s-ajung?
Ce spui? te-ncrunți, că vorbele-mi sunt triste?
Ah! da! ar fi frumos - iubirea să reziste!
Mumificat, în zdrențe, cu ochii cât sarmaua,
Nu cred că-nteresează, cum s-a lungit pelteaua!
Ne păcălim, trufași, când facem ca iubirea
Să treacă, păcătoasă, fiind ca nemurirea!
Ne bucurăm, dulceag, când ea apare-n zare,
Și plângem cu suspine, când, iată! că dispare!
Nu-i singura povară, de care nu ne pasă,
O vrem, să stea cu noi, dar viața nu ne lasă!
Și-atunci, ce rost mai are? Când nu știm să trăim,
Purtând, cu noi, în suflet, tot ceea ce iubim?

Niciun comentariu: