Făcură, ei, o Ligă! Și își umplură sacul!
Venind din patru zări și simulând prostia,
Lătrară că vor șterge, din limbă,... sărăcia!
Țânțarul, bâzăitor și lacom, ofuscat,
La prunci, căta cu jale, rânjind atât de crud
Spunea că-i donator de sânge, regulat,
Și că lucrează, ca dispecer, pe la ...SMURD!
Scorpionilă, cu coada ridicată, se arătă trufaș -
El, posedat de gînduri minunate, necurate,
Crescut printre nisipuri, băiat fin, de oraș,
Dorea, o clipă, să înțepe, făpturile...căscate!
Muscoiul, bucălatul, crescut printre urzici,
Acolo unde papa e dulce și pe gratis,
Dorea să stăpînească mulțimea de furnici,
Mândrindu-se că seamănă, din plin, cu ...boul Apis!
Gândacul! gândăcelul, cu chipul său sfios,
Impuse dări și taxe, reduse cheltuieli,
Și astfel, se ajunse ca cei cu banul jos,
Să urce-n ierarhie, să facă ...rânduieli!
Așa ajunse lumea, să caute pricină -
Cei cârcotași și cinici, primiră grea răsplată!
Nemernicii și zmeii, crescură în surdină,
Cei mai creduli, rămaseră la fel-...gură căscată!
- Ce tot mai vor și ăștia? se cam mira țânțarul.
- De ce-s nemulțumiți? se minuna gândacul.
- Au chef de ceartă! Cică li s-a umplut paharul!
Sări și scorpionul, tot ascuțindu-și...acul.
Fără un bâzâit, muscoiul stă pe gânduri,
Și, după un deceniu, recurse la tăcere.
El, nesimțitul, citise printre rânduri
Că ceva pute! Și nu seamănă-a...miere!
Dar fu mult prea târziu - se duseră de-a dura!
Când lumea, revoltată, le spuse răspicat -
Că nu au înțeles, c-au întrecut măsura!
Cu toții, se treziră, că sunt întrun...tarhat!
În cele patru vânturi, pe dată, dispărură!
Au fost, lesne, uitați! Și-au existat temeiuri
Că s-au făcut tâlhari! Mai pradă și mai fură!
Pe-aicea au lăsat doar proaste...obiceiuri!
Concluzie:
Ne place bâzâitul, ne place înțepatul!
Ne tot vârâm, ca musca !Și îl lăsăm pe altul
Să judece precum gândacul! Lăsând vid!
Iar noi ne lăudăm - n-avem...insecticid!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu