Bătrâna era furioasă – trecuseră 3 zile și rămăsese fără pâine! De obicei,
cel puțin băiatul cel mare venea să-i facă cumpărăturile, barem pâine și sifon!
Acum, pauză! Cică să mai faci copii –
una-două, se supără! Nu mai suportă niciunul, să fie certați de mamă! Așa-s
bătrânii, nervoși și cu chef de ceartă! I-a apucat, și pe ăștia, orgoliul, nu
mai suportă să fie trași de moț de mama care i-a crescut, și i-a bătut, când
făceau prostii! De la o vreme, sunt de-a dreptul enervanți – tot trag, că sunt
și ei, bătrâni! Ce? când avea ea, 50-60 de ani, era ca prâsnelul, nu cum se
vaită ei, că-i lasă spatele! Să vadă, când or ajunge la 80 de ani, cât de greu
e să-ți tragi picioarele după tine, în pat! Niște nemernici nerecunoscători!
Exact când boscorodea, mai
tare, suavă ca pânza de păianjen unsă cu clei, cu mersul unui toreador care a
călcat în caca de la taurul abia ucis, a apărut Ea, Zâna Melopeelor, Domna
Pomenilor și Stăpâna Cur-cu-bita-ceștilor! Proaspătă ca libelula bătută de
taifun și împodobită, ca pomul de Crăciun, cărând două sacoșe full cu de toate,
clar! obținute din cerșitoreală și pomanalâc, Ea mirosise că-i rost de
destăinuiri și că bâtrâna avea chef de desfundat urechi!
E greșit a spune că venea pentru prima oară – mai pășise
pragul respectiv, și cu alte dăți, cum, de obicei, obișnuia să tocească multe
astfel de praguri, negăsindu-se, încă, creștinul care s-o arunce-n drum, de
bucurie c-o vede!
Legenda ei spune că, la multipla sa viață, cu multele
sale variante, fusese o mare ledi! Pardon! laydidi! Lady! Povestea ei cuprindea
o serie de soți, unii dispăruți timpuriu, alții doar dispăruți, dintre care
vreo trei cu acte! Capul de afiș era un nene binecunoscut, frumos ca un înger
și deștept, ca doi, fost ministru de finanțe, și fost! N-a stat nimeni să-și
bată capul cu dovada că tipul chiar poposise prin patul ei, în mod oficial și
nu întâmplător, sau! dureros! doar în visul ei, dar ăsta e un lucru fără
importanță! Cert este că nu scăpa niciun prilej să amintească de el, chit că nenică
sughița în timpul ăsta.
Temporar, la frumoasa vârstă de 60 coți trecuți, se
giugiulea cu un matrafoxar, capabil să pară treaz chiar după ce a lins și
ultima picătură dintrun butoi de 100 deca. În rest, băiat bun!
Dama cu sacoșa deținea un apartament, unde stătea cu
chirie, și o casă hodorogită, două străzi mai ha-ca-na! de bătrâna furibundă.
De aceea era prin zonă, mai des decât ar fi fost necesar și suficient!
Ca să consoleze bătrânica, madam a început să vină zilnic
în curtea respectivă, timp în care fiii bătrânei nu au fost deranjați nici de
un zumzet de drosophila melanogaster. Cu atât mai bine, cu cât nu trebuiau să
se mai enerveze! Iar, de când s-a inventat telefonul, se poate și fără vizite
zilnice, nevoia te mână, de obicei, să suni!
Poate că povestea noastră s-ar opri aici, dacă un vecin
milos nu l-ar fi oprit pe unul dintre copii și nu l-ar fi întrebat ce mai face
sora lor!
Cum nu se știa frate, cu vreo soră, acestuia i-au căzut
plombele și a cerut lămuriri – a aflat că se zvonește că mămica lor vrea să-i
facă acte, surorii!
- Care soră, frate? N-avem soră!
- Acum, aveți!
Săpăturile
arheologice au scos la iveală o piramidă mayașă și o scârbă incașă – cuconetul
băgăcios, după cum s-a dovedit ulterior, umbla cu o căruță de strâmbe, după ea,
cu care o făcut-o pe bătrână să - și mute toate contractele, de pe numele
răposatului, pe numele ei, ca să n-o arunce-n stradă nemernicii de copii!
Totuși, chestia cu
moștenirea lăsată doar surorii din boscheți părea glumă macabră!
Așa că frații au năvălit în curtea părintească, chiuiind
și zdrăngănind din încheieturi, bucuroși că au, mai nou, și-o soră, care merita
o bătaie, soră cu...! N-au avut marele noroc s-o găsească pe Sorella Gozorella,
avea dumneai program de scărmănat tufe prin altă zonă. Bătrâna, luată cu
zăhărelul, nu numai că nu a negat precum că jupâneasa soră i-a dat tot felul de
sfaturi academice, din care fuseseră extrași frații, dar a mai și comentat:
-Ei! credea ea, că-s proastă, să-i fac acte pe casă, să
mă îngrijească, că voi nu mai vreți! Dar eu am zis, ca ea, și am făcut, ca mine!
Să nu vă legați de ea, că m-a ajutat, cât m-ați părăsit voi!
Uite! dom’le! că era adevărat – monstrul lipicios chiar umbla cu
fofârlici, nu fusese o glumă! Plină de
bune intenții, precum broasca, de păr, mădămuța avea idei postbelice!
Pesemne că i-a șoptit o gură milostivă, că o căutau
feciorii bătrânei, s-o strângă-n brațe drăgăstos, că n-a mai călcat prin curtea
aia! Și bieții frați, s-au trezit iarăși, fără soră! De fapt, nici nu vroiau
să-i facă ceva – nimeni nu discutase despre caracterul ilegal al apariției
secvențiale al unei surori profitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu