Nu știu ce-și închipuie unii, dar își închipuie prost:
orice efort, de orice natură, consumă energie! Poate de aceea, din ce în ce mai
mulți, nu-și mai bat capul cu guvizii, orcile și rechinii purtători de urechi
înfundate! Plecând de aici, Ariciul are o problemă de suflet – de ce-o fi
dumnealui, așa prost, de-și bate gărgăunii pentru populație? Ah! nu! când s-a
apucat de scris, a dorit să scrie pentru el, nu pentru statuia ecvestră pe care
o visează orice țugulan! Ariciul a descoperit că, doar așa, se putea defula și
refula, așa poate să supraviețuiască întro lume care devine, din ce, în ce, mai
rea și mai stupidă! Și nu din cauză că Ariciul ar fi rupt din coapsa lui
Jupiter, sau, mă rog! din prin zona coapsei lui Jupiter Olimpicul!, ci pentru
că tot timpul a considerat că majoritatea gîndește ca el, nu cum se zvonește,
că minoritatea pune stăpînire pe proasta asta, de majoritate!
Cum socoteala din târg, nu se potrivește cu cea de-acasă,
în condițiile în care fiecare își scoate socoteala proprie, pe unde apucă, dreptul
guițătorului român va fi invocat de fiecare dată, când nu va fi nevoie. Nu mai
vorbim de norme de valori, că ni se usucă gura și cerebelul. Dar de elementarul
bun - simț, se mai aude ceva? Ăla, pe care îl criticăm cu toții, pentru că
există, dar lipsește cu desăvârșire? Ha? E-n pod, la uscat?
Se vede că-s nervos? Îmi trece, până la nuntă, că doar tot
ce vedem astăzi, sunt de mii de ani (lumină), nu-s de ieri! Ne mirăm de lucruri
banale, care sunt în firea omului de când se juca cu maimuțele – ăla, nu! ăla,
nu!
Pe direct – dacă cineva își închipuie, barem în somn, că
Ariciul postează ce-au scris alții pe FB, se înșeală amarnic! Nu zic, ar mai fi
postări cu subiecte asemănătoare, că doar trăcănim, cu toții, pe aceleași
poale-n brâu, dar “creația” este proprie! Cine vrea, să încerce să scrie la
fel, n-am nimic împotrivă, toți avem ceva în noi, care ne definește sau care ne
apropie, iar libertatea de a spune prostii, este, încă, la liber, sau
pe-aproape!
Însă nu mai dați cu cartofi și ouă stricate, în Țepos! Până
nu știți cât de greu e să scrii despre lucruri care-ți frâng sufletul, doar
când te gândești la ele, nu aveți dreptul să judecați! Malaxorul vieții stoarce
prea multă energie din tine, când ți se rupe inima, atunci când înțelegi că te
zbați degeaba, lumea fiind anapoda!
Sub imperiul manipulării sistematice, cădem pradă istericalelor și supraaprecierilor! Deși lupt din toate încheieturile, să nu trec pe invers
și să mă dezic de oameni, parcă ar fi mai binișor cu varianta asta! Am plecat
de la dragostea mea pentru oameni și, iată! nu mai am mult și renunț! Poate din
cauză că oamenii, spre deosebire de animale, nu mai știu să facă diferența dintre
bine și rău, dintre bunătate și răutate, dintre dragoste și ură! Știți ce greu
e să stârnești râsul, când ești aproape să dai în plâns? Dacă nu știți, nici să
nu încercați!
Deși copiii care se nasc, sunt mai ageri și mai mobili,
decât noi, omenirea pare că merge spre involuție – tocmai din cauza vitezei cu
care circulă înformațiile! Nu mai stă nimeni, să analizeze care-i bună, care,
nu, și-și dă cu mucii-n fasole! Să ne închipuim – când Pizarro descinde în America, amerindienii, uitându-se
pe Goagle, încep să facă mișto de el, confundându-l cu o varietate de pizza. Sau
conchistadorii, din același sursă, nu mai sperie pe nimeni, cu caii lor, tipii
de prin preajma locului având cunoștințe despre creșterea cabalinelor de rasă! Să
nu mai vorbim de apariția roții, pesemne descoperită de vreunul care-și făcea
bicicletă! Poate de aia s-au făcut descoperiri sau invenții, că nu erau mocca, pe Net!
Noi suntem copiii FACEBOOK-ului și ale rudelor sale de
sânge! Băgăm lingura, în urechi, cu ochii chiombeliți în ecran! Unde lucrurile
par ușoare și chiar hilare, pentru că nu-s palpabile! De aceea, suntem niște
critici excelenți, doar că nu ne găsim nasul plecat la plimbare! Lumea a
devenit un ocean al iluziilor, iar munca, râsul curcilor!
Și ne-am făcut răi! Și ne mai facem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu