DIALOG CU CREATORUL!

    Bătrân albit de omenire, 
El, Creatorul, nu-și mai vine-n fire!
Nu e secundă ca rugă să n-apară
Chiar dacă e doar pentru apă chioară!
Cerințe mici, mai mari, de toate-apar
Sunt dese, tufă de mărar!
Iar Creatorul nu are pic de tihnă.
Ar vrea  și El concediu de odihnă!
Necazul este că fiecare vrea
Să fie prima numai ruga sa!
Nu e ușor să fii un Creator-
La fiecare riști să fii dator!
Azi Mărețul are-n grijă, ghici!
De cinicul și  blegul său Arici:
-Măi băiețaș, ți-am spus de mii de ori
Că uneori îmi dai, cam des, fiori!
Mi-e teamă, că de mic, nu ai luat bătaie
De te întreci s-o faci mereu de oaie!
Al tău clănțău aduce a talangă
De ai atâți dușmani, cât are o falangă!
Da ‘ ce zic ? riști să te-ntreci cu gluma!
Mai potolește-te și tu măcar acuma! 
Te-apuci să viermuiești și tu, o biată râmă,
Ce prin gunoi tot mișună și scurmă!
-Stăpâne, te-ascult mereu supus,
Dar, din păcate! am ceva de spus!
Când ne-ai dat chip și doar puțină minte
Nu te-ai gândit deloc la cele sfinte?
Acum  îmi reproșezi că sunt măgar!
Dar cât venin încape-ntr-un pahar?
Dacă te-ai obosit  ca să ne dai și gură
De ce să tac, ca orice murătură?
Ca orice struț, cu capu-ntre picioare!
Doar la mâncat s-o folosim noi, oare?
-Băiete, de când e lumea și pământul 
În lesă-i bine să îți ții cuvântul.
Nu te apuci să dai cep la gândire
Nu-i bun la psihic! Atâta ostenire 
 E mult prea mult, așa că las-o moartă, 
De nu-ți dorești un dric vulgar la poartă!
-De ce m-ai zămislit atunci, Stăpâne? 
Să port căpăstru? Să latru, ca un câine?
Maimuța să întrec în strâmbături,
În timp ce alții crapă doar fripturi, 
Iar  mie-mi cer smerenie și trudă?
O fi ea viață,... dar e una crudă!
Mă lasă doar să-mi scutur coama
De leu ce năpârlește toamna. 
Să simt că vântul umflă aripile mele
Să uit că labele-mi sunt grele.
Iertare fie-mi , Doamne, că ăst mărunt arici
Visează că se saltă pe mușuroi de frici.
Te-ncurcă că eu dau atât de mult din clanță?
O să mai dau, cât timp va fi SPERANȚĂ!
-Tu , fiule, visezi frumos, se vede!
Și bine-ar fi dacă și eu te-aș crede!
Dar trebuie să înțelegi odată
Că lumea chiar  a fost creată
Ca și cei mici să ducă în spinare
Câte-o speranță pentru fiecare!
Iar ție pot să-ți spun la cea ureche-
La drumul lung îți trebuie pereche!
Oricât  ai vrea să rupi lumea în două
Singur nu poți! vă aparține VOUĂ!
Iar VOI uniți, cât lumea veți trăi!
Eu vreau doar FAPTE!  NU CE PUTEȚI GRĂI!