VORBA LATINULUI – GURA PĂCĂTOSULUI...!

 Rashid săpa în pivniță după morcovii puși az’ toamnă, când săpăliga lovi o lespede dură, scoțând scântei! Pe numele lui adevărat Oblio Cocârț, porecla de Rashid venea de la cartea aia cu Seherezada, singura pe care o citise, pentru că împuiase  capul tuturor cu erudiția sa, auto-proclamându-se califul Hartan-al-Rashid ot Torpilați!

După cum spuneam, rectus! scriam, cele scântei îi dădură de gândit, mai ales când își aminti că beciul fusese ridicat de bunelul său, Buerebistus, din ce-a mai rămas din fosta cetate dacică de la poalele săltate ale dealului natal. Adicătelea, fusese confecționat din lespezi de piatră și, ca treaba să curgă mai ușor, fu înălțat direct peste o groapă veche, tot din piatră, unde nimeni nu avusese interesul să vadă ce-i în ea! Acum, însă, odată cu scânteierea sus pomenită, se auzi și-un oftat, cam în genul unui bătrân frecat serios  de spondiloză, icter negru și hernie de disc. Curios, pentru prima oară-n viața lui, Rashid văzu negru înaintea ochilor, pentru că cineva se descoperise, între timp, trăgând deoparte lespedea ce-i ținea loc de plapumă! Din genunea proaspăt iscată, răsări un cap mumificat, care întrebă, cu glas cavernos:

- Unde mă aflu?

- La mine-n pivniță, ce, ai greșit direcția? îl informă Rashid, nemulțumit că, în locul acela, era sigur, își îngropase morcovii, și nu fețe-palide!  

-  Ce bine e să vezi încă o dată razele de soare! glăsui Cap- de Cretă, extrăgându-se din sol și scuturându-și ciolanele. Unde naiba, vede ăsta soare-n beci? se miră Rashid, dar nu-și trădă surpriza!

- Băi geților, voi nu vă uitați pe unde construiți și ce anume? se revoltă Chip de Ceară. -Nu v-ați uitat că eu mă chinuiam să ajung la Roma, pe sub pământ, că m-așteaptă Aurelian, împăratul? V-ați apucat, după Casus foederis (cazul de alianță)! să construiți pe seama poporului roman!

- Lasă, bă, casa cu foetaj, c-ai nimerit la oameni serioși! Dar nu crezi c-ar fi corect să-mi spui cine presupui ca-i fi?

- Sunt nobilul Marcus Bellus Fidellis, senator roman, trimis de Împăratul Aurelian, să retrag trupele din Dacia! Tocmai ce m-a toropit somnul, că m-am trezit blocat sub pământ și, de atunci, tot sap! Ut piqnus amicitiae (În semn de prietenie)! 

- Lasă vrăjeala cu un picuț de amiciție, că noi prieteni n-am fost niciodată!

- Nunc pro tunc !(Acum pentru atunci)! Pot să spun că Ad oblectamentum et non quaestum  (Pentru plăcere și nu pentru folos) am venit pe aceste meleaguri!

- Tu să nu vorbești chineză cu mine, că am înțeles unde bați cu nucii turcești, dar obleți nu avem prin apele noastre, chestia e să-ți placă macroul congelat!

- Am vrut să spun că am venit în Dacia doar pentru plăcere și nu pentru folos! Dar voi nu sunteți și latini, că după cucerire, ați procedat românește, ați șutit din limba latină cât ați putut? Eu vă dau Osculum pacis (Sărutul păcii)!

- Noi, cu bolile venerice astea noi, nu prea avem de-a face!

- Sunt surprins, nu reacționați la sărutul păcii? Pax orbis terarum (Pacea întregii luni) să vă fie în suflet!)

- Vax orbilor tereștri, asta spuneai? adică ne faci și chiori?

- Mos maiorum (Obiceiul strămoșilor) a dus la nefasti dies! Obiceiul neamului a dus la zile nefericite!

- Și maieul meu a fost nefast, era să mă prindă la furat! se agățase-n gard!

- Nimis ultra (Nimic peste măsură), totul e ab orem ad aureum (discret), împreună usque ad finem (până la capăt)!

- Nimic ultragiant, de la orez, până la aurit, ne ușchim la final? Ce tot bolmojești!

- Malus pudor (Rușinea prefăcută), doar un pax in bello (război de formă)!

- Malul pudorii arată frumos? Poate Malul Putorii, o știu eu pe una...

- Voi chiar nu știți limba strămoșească, limba latină cea plină de dictoane?

- Sincer, parcă am auzit ceva-ceva la școală, dar au scos-o din programă, cică limbile moarte nu-s căutate, ci doar limbile vii!

- Homo multarum litterarum (un om cu vastă cultură)...?

- Fără vrajă, sunt hetero sexual! Multă literatură gay? Eh! am nimerit-o?

- Poate nunc aut nunquam (acum ori niciodată)...?Ardentia verba (vorbe care ustură)...?

- Tot cu nucii nimănui! Verbe ardeiate?

- Ce-a făcut împăratul sui generis (în felul său)? Că n-ați înțeles nimic! O! TEMPORA! O! MORES ( CE TIMPURI! CE MORAVURI!)!

- Lasă că te-am temperat destul, poți să mori liniștit! Și acum, marș la locul tău! Data viitoare, când ieși, să vorbește spaniolă, după ce culegi căpșuni!